Ziarul de Duminică

Ultima calatorie a parintelui Scrima

07.10.2005, 18:21 362

Intr-un dosar cuprinzand zece volume groase, aflat in arhiva Ministerului Justitiei, se afla povestea stranie si trista a "lotului" Rugul Aprins.

Se gasesc aici actele de condamnare la ani grei de temnita a unor generosi visatori asemeni poetului Vasile Voiculescu sau publicistului Sandu Tudor. Ei sperau atunci, in plina epoca stalinista, sa poata opune comunismului reinvierea valorilor crestine, in intalniri si discutii care aveau loc la Manastirea Antim; istoria grupului lor, a Rugului Aprins, este una aparte, greu de explicat, de patruns, de inteles pana la capat in aceasta lume a noastra. Cei care au avut parte de experienta acestei intalniri rare cu seninatatea, oferita, mi-a spus odata parintele Andrei Scrima, ca "impartasanie de la Dumnezeu, prin ingeri, catre noi", nu o pot uita. Parintele Scrima, el insusi protagonist al acestor intamplari, avea sa desluseasca astfel sensurile reunirii grupului de la Antim: "lipsa oricarui regulament prealabil alcatuirii lui, absenta de roluri formal distribuite sau ierarhizate, intr-un cuvant libertatea. Cuvantul, verbul, circula cu incantare, am spune, de la unul la celalalt, ca intr-o crestere spre inalt a increderii".

Dupa 47 de ani de la anchetele Securitatii, am regasit, intre hartiile lasate intr-o ordine meticuloasa de parintele Andrei Scrima in pastrarea lui Andrei Plesu, mai multe manuscrise. Variante din 1955-1956 ale sonetelor lui Vasile Voiculescu, dedicate de cel din urma "Fratelui Andrei Scrima, din toata inima mea crestina", cat si scrieri ale lui Sandu Tudor din vremea in care acesta imbracase straiele monahale, devenind ieroschimonahul Daniil. Parintele Scrima le-a scos din tara, salvandu-le astfel de la "arestarea" de catre Securitate: "Am scos multe. Doctorul Voiculescu mi le-a dat intr-un carnet pe care l-am pus bine intr-un buzunar. Poezii numerotate, unele dedicate mie, apoi sonete dupa Shakespeare" - isi amintea Andrei Scrima. "Eu, Doamne fereste sa-i propun, nici prin minte nu mi-ar fi trecut! A venit si mi-a spus: Am venit sa te rog, daca vrei, sa iei acest caiet. Pe care mi l-a dedicat, ''Fratelui Andrei Scrima'', alaturi cu o fotografie a lui la care tinea foarte mult. Cred ca era mai putin de o saptamana pana la plecarea mea, patru-cinci zile...". Au fost salvate astfel, ca prin miracol, numeroase manuscrise - care se regasesc acum in aceasta mica arhiva a parintelui Scrima. Caci, intr-adevar, salvarea poate fi considerata un miracol. In vara anului 1956, presedintele Indiei, Radhakristhan, a avut surpriza sa-l auda pe un tanar calugar, in cursul vizitei sale la Patriarhie, recitand in sanscrita versuri din Katha Uppanishad. Acel tanar, Andrei Scrima, a devenit beneficiarul unei burse de studii in India, unde a plecat in noiembrie acelasi an - autoritatile din Romania, desi fara incantare, au facut astfel pe placul distinsului oaspete. Printre manuscrisele salvate, semne rare si impresionante ale acelui spirit al Rugului Aprins, care au supravietuit ca prin minune, se afla si un "Imn Acatist la Rugul Aprins al Maicii Domnului", din manuscrisele incredintate ucenicului sau Andrei Scrima de catre Sandu Tudor. Reproduc, dupa dactilograma corectata de mana celui din urma, un fragment din primul Icos al acestui imn: "Cerurile au obosit,/ cu lacrimi si plecaciune/ harazind neprihanit/ carnea Ta din rugaciune,/ vajnic rug nemistuit./ Focul sfant in Tine canta/ ca-ntr-o floare de slavire./ Firea prin Tine cuvanta/ dorul ei de izbavire".

Am avut fericitul privilegiu de a avea lungi ceasuri de conversatie cu parintele Scrima, fara a-mi imagina in acele momente ca ele se vor curma atat de repede, prin plecarea sa dintre noi. Aducea ades vorba despre Vasile Voiculescu si cu osebire despre "parintele Daniil", pe care il rostea accentuand pe "parinte", ca si cum ar fi fost parintele sau, cu o voce calda, adanca si usor graseiata. Il cunoscuse inainte de a imbraca straiul monahal, drept Sandu Tudor, la trecerea pragului copilariei, imediat dupa razboi si a ramas fascinat de el intreaga viata - ca, de altfel, toti cei care l-au cunoscut in acei ani la Antim sau, mai tarziu, ca staret al Schitului Rarau. "Cu el, venea un stil; pentru el, se implinea un destin", scria parintele Scrima in ultima sa carte despre parintele Daniil si grupul intelectualilor care se aduna la Antim, despre viata lor marcata de brutalitatea anchetelor Securitatii, de anii de inchisoare, cat si de sensurile teologice ale acelei experiente. Aceasta carte este rodul unei revelatii. In 1991, parintele Scrima a primit o noua invitatie in India. Intors la inceputurile calatoriei sale initiatice si salvatoare, s-a decis sa-i afle sensurile. S-a intors deci de Pastele aceluiasi an la Manastirea Antim, de unde plecase in toamna anului 1956, apoi a scris-o si i-a asezat titlul: "Timpul Rugului Aprins". Venise, intr-adevar, timpul. A mai apucat sa vada publicata istoria acestei calatorii, inainte de a o incepe pe cea noua.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO