Ziarul de Duminică

Ultimul tar

Ultimul tar

Printul Ferdinand, tarul Nicolae al II-lea si regele Carol I la Constanta, in 1914

21.03.2008, 16:49 279

Legaturile lui Carol I cu Nicolae al II-lea sunt mai stranse. E si mai lunga domnia acestuia din urma (1894-1917). Nicolae al II-lea este mai inteligent si mai sensibil decat tatal sau. Dar nu are autoritate.

Alexandru al III-lea, care a murit de insuficienta renala in 20 octombrie 1894, la doar 49 de ani, a lasat in urma un fiu timid, a carui timiditate era si mai accentuata de umbra impunatoare a tatalui. Un fiu nepregatit pentru domnie. La moartea tatalui, el i se adresa disperat cumnatului sau, marele duce Alexandru: "Sandro, ce voi face? Ce va fi de mine... de intreaga Rusie? Nu stiu nimic din arta guvernarii". Tatal sau, inca tanar, nu pusese nici o graba in educarea lui ca mostenitor.
Domnia lui Nicolae al II-lea a debutat sub semnul nenorocirilor. La incoronarea de la Moscova, in timpul marelui praznic care s-a organizat cu acest prilej, au murit 1.282 de oameni, iar alti 500 au fost raniti in inghesuiala produsa la carele cu bautura si mancare. Au urmat infrangerile dezastruoase de la Mukden si Tsushima, in razboiul din 1905 cu japonezii, duminica sangeroasa de la Sank Petersburg, din 10 februarie 1905 si primul razboi mondial, cu milioanele sale de victime. O domnie incarcata de conflicte sociale violente, printre care prima revolutie rusa, desfasurata intre 1905 si 1907, si apoi a doua, din 1917, careia el insusi i-a cazut victima, impreuna cu intreaga sa familie, in noaptea de 16/17 iulie 1917.
Era de asteptat ca legaturile lui Carol cu tarul Nicolae sa fie mai stranse si pentru ca dupa 1891 ei s-au inrudit prin principesa Maria, casatorita cu principele mostenitor Ferdinand al Romaniei. Maria era fiica lui Alfred, ducele de Edinburg & fiul reginei Victoria, si al Mariei, fiica tarului Alexandru al II-lea. Principesa si din 1914 regina Maria nutrea o marturisita dragoste pentru curtea tarului. Nicolae al II-lea il va boteza pe cel de-al patrulea copil al Mariei, Nicolae, in 1903. A existat si un proiect de mariaj, puternic sustinut de ministrul de externe rus Sazonov, intre printul mostenitor Carol si marea ducesa Olga, dupa ce o oferta asemanatoare pentru Edward (viitorul Edward al VIII-lea) cazuse in desuetudine.
In iulie 1898, insotit de principele Ferdinand si de primul-ministru D.A. Sturdza, Carol face o vizita in Rusia, la invitatia tarului, poposind la resedinta acestuia de la Tarskoe Selo, langa Sankt Petersburg. In unele cercuri occidentale, vizita a fost considerata un semn de apropiere a Romaniei de blocul franco-rus. Nu era asa, discutiile politice aproape lipsind din agenda intalnirilor celor doi suverani. Astfel de discutii au avut loc abia cu prilejul vizitei de raspuns pe care a facut-o tarul in Romania, la Constanta, pe 1 iunie 1914, dar ele s-au rezumat la necesitatea mentinerii pacii in Balcani si a respectarii Tratatului de la Bucuresti din 1913.
Mai substantiale au fost convorbirile lui Sazonov, ministrul rus de externe, cu I.I.C. Bratianu, seful guvernului roman. O schimbare de orientare a politicii externe a Romaniei nu se produce atunci, ci la izbucnirea primului razboi mondial.
Inainte de a muri, Carol mai apuca sa-si dea acordul la semnarea conventiei secrete ruso-romane din 18 septembrie 1914, prin care Rusia recunostea drepturile Romaniei asupra teritoriilor din Austro-Ungaria locuite de romani, in schimbul neutralitatii sale binevoitoare.
Raporturile lui Carol I cu tarii Rusiei au stat sub semnul neincrederii. In fapt, ele erau o ilustrare a relatiilor existente atunci intre Romania si Rusia. La Bucuresti domneau teama si incordarea in asteptarea miscarilor colosului de la Rasarit. Asa fusese mai mereu in ultimele doua secole.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO