• Leu / EUR4.7480
  • Leu / GBP5.4269
  • Leu / USD4.1981
Ziarul de Duminică

Un adevarat mare roman

Un adevarat mare roman

Am o nedisimulata admiratie pentru cei ce pot deveni fanaticii unei idei sau ai unei personalitati pana intr-acolo incat sa-si dedice intreaga viata incercand sa le confere vizibilitate, recunoastere. Pas cu pas, ei ajung sa se confunde in aspiratii si mai apoi mental si comportamental cu idolii lor, isi insusesc adesea o parte a biografiei lor si chiar o repeta. Vorbesc, desigur, nu de multimea de fani ai unor vedete sau vedetute pe care le maimutaresc prin copiere si nu doresc de la ei decat privilegiile aduse de statutul acestora, vorbesc de biografi, de cercetatori, de critici dedicati trup si suflet obiectului studiului lor. Riscul unor astfel de manifestari rezida in imposibilitatea, evidenta adesea, de a stapani tocmai materia cea mai draga.
De multi ani, Mihai Epure isi aduna capacitatile creatoare si intelectuale spre a aduce in constiinta romanilor un personaj enigmatic: Gheorghe Bagulescu. M-am intrebat, inainte de a sti cronologia intamplarilor: a fost mai intai fascinatia pentru acest personaj si mai apoi pasiunea lui Mihai Epure pentru Extremul Orient, sau mai intai a descoperit Japonia in misiunile lui diplomatice si acolo a dat de urma militarului de cariera, devenit cel mai mare colectionar privat de arta extrem-orientala din lume?
Cand am aflat, la sfarsitul lecturii cartii sale Aproape de Soare-Rasare, ca personalitatea lui Bagulescu i s-a revelat pe cand cerceta arhiva Ambasadei Romane din Tokio, unde autorul era in misiune diplomatica, m-am mai intrebat, de data aceasta pur retoric, daca nu cumva mai exista inca multi romani care-ar trebui descoperiti de catre oamenii nostri trimisi in varii locuri ale lumii nu numai pentru a se odihni si, eventual, a face cumparaturi pentru cei ramasi acasa - familii si sefi. Gheorghe Bagulescu era mai bine cunoscut in mediile diplomatice ale Japoniei, dar si in mediile culturale de acolo, fiind, la vremea lui, singurul strain primit in randurile Academiei Nationale japoneze, decat in Romania. Despre generalul Bagulescu se stiu si azi la fel de putine lucruri, revenindu-i lui Mihai Epure onoarea de a-l face cat de cat cunoscut macar in cateva medii intelectuale. Fara indoiala ca, daca s-ar fi stiut mai multe de catre mai multi, Bagulescu ar fi stat azi printre cei zece mari romani ai tuturor timpurilor. Ceea ce face Mihai Epure pentru generalul care scria in testamentul sau "Cand timpul va permite, rog sa fiu transportat la proprietatea mea de la Florica, dar numai intr-o Romanie libera" este un act de cultura cel putin la fel de important precum cele 2-3 volume necesare intrarii in Uniunea Scriitorilor.
Din pacate, urmand parca destinul lipsei de recunostinta de care a avut parte si Bagulescu, Mihai Epure asteapta cam de multa vreme aceasta minima, as zice eu, recunoastere. Mais, passons...
Un masiv volum documentar, de peste 400 de pagini - Aproape de Soare-Rasare, Ed. Cartega, 2002 - si un roman Dor de Sakura, aparut la aceeasi editura in 2006, sunt dedicate de Mihai Epure personalitatii lui Gheorghe Bagulescu, personaj cu o biografie absolut fabuloasa. Militar de cariera - nascut in 1890 -, s-a distins prin prezenta sa in toate momentele de glorie ale armatei romane, ale natiei sale, dar si in clipele tulburi, ca opozant al lui Alexandru Marghiloman, Carol II si Ion Antonescu, caruia ii refuza propunerea de a prelua portofoliul Internelor. Se spune chiar ca Bagulescu a fost contactat inaintea lui Antonescu pentru a prelua sefia statului, dupa abdicarea regelui in 1940! Fusese trimis in 1935 atasat militar aero si naval la Tokio, fiind desemnat, datorita culturii si prestantei sale, decanul atasatilor militari din capitala nipona. Fin si profund cunoscator al civilizatiei japoneze, scrie, cu mult inaintea lui James Clavel, o trilogie - Suflet japonez - despre epoca de onoare, demnitate si inflorire a spiritului nipon. El insusi se indragosteste si duce o viata dubla, cu o sotie si un copil in Romania si cu o alta, nelegitima, si un baietel in a doua sa Romanie, care-i devenise Japonia. Chiar daca se afla la mii de kilometri de Europa, in misiunea diplomatica a unei tari aliate intr-o tara ce intregea Axa Roma-Berlin, generalul Bagulescu exprima transant idei antinaziste, fapt ce atrage dupa sine incercarea de asasinare si apoi trimiterea sa in China, cu interdictia de a mai lua legatura acolo cu lumea diplomatica, miscarile fiindu-i strict supravegheate. In timpul sederii in Extremul Orient, aduna lucrari de arta, cea mai mare parte a colectiei de stampe japoneze si extrem-orientale de la Muzeul National de Arta datorandu-se donatiei facute de el. O alta parte - absolut impresionanta - face obiectul a zeci de procese si litigii multi, foarte multi ani. Pentru ca multi, foarte multi oameni, mai apropiati sau mai departati, vor averea sa materiala, deloc interesati de cea spirituala. Spre a va da o idee despre valoarea inestimabila a colectiei sale, sa spunem ca, la plecarea din Tokio, ea cantarea peste 10 tone, iar in China Bagulescu a adunat alte sute, mii de exponate exceptionale. Peregrineaza prin Statele Unite ale Americii inainte de a se stabili in Franta, la Cannes, aducand cu el un tezaur impresionant, pe care il preda primariei orasului cu putin inainte de moartea sa.
"Este cazul, scrie Mihai Epure, ca autoritatile romane impreuna cu urmasii generalului-diplomat sa faca demersurile necesare pentru a recupera acele comori si a le aduce in tara. Recuperarea si introducerea lor in circuitul national, ca si reeditarea trilogiei sale Suflet japonez, ar dovedi indubitabil generatiei tinere dimensiunea reala si perena a unuia dintre cei mai straluciti soli ai Romaniei in indepartata Japonie."

Principalele valute BNR - ieri, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.7480
Diferență: 0,1667
Ieri: 4.7401
Azi: 4.1981
Diferență: 0,313
Ieri: 4.1850
Azi: 5.4269
Diferență: 0,3217
Ieri: 5.4095
Azi: 4.1805
Diferență: 0,2206
Ieri: 4.1713