Ziarul de Duminică

Un boier in politica

28.01.2006, 19:40 450

In politica romaneasca, N. Filipescu a fost cu adevarat un boier. Chiar provenea dintr-o familie de boieri vechi ai Tarii Romanesti, oameni cu slujbe insemnate, dupa cum da seama genealogistul Octav George Lecca, in ale sale "Familii boieresti romane".

Tatal, Grigore, era vornic, iar mama venea din neamul Rosetti, nu mai putin boieresc decat cel al Filipestilor. Nicu Filipescu, asa cum ii spuneau toti, era un temperament neastamparat, foarte usor de aprins, personalitate politica foarte populara, contaminatoare.

Si-a facut face studiile la Geneva, dupa care si-a luat licenta in drept la Paris.

De cum s-a intors in tara, a intrat in politica, normal, la conservatori. A facut-o cu stralucire, prin ziarul "Epoca", infiintat in noiembrie 1885, al carui proprietar (din 1886, si director) era si unde facea reportajul politic. "Epoca" a devenit imediat ziarul politic cel mai citit, o publicatie de mare verva, care a agitat, adesea violent, viata politica a anilor de opozitie contra lungii guvernari a lui I.C. Bratianu si a grupat in jurul ei numerosi tineri conservatori, nemultumiti de letargia politica a "batranilor".

Dus de temperamentul sau, in 1888 Filipescu este arestat si tinut o saptamana la Vacaresti, de unde e eliberat la formarea cabinetului lui Theodor Rosetti. Este parlamentar, din 1888, in mai toate parlamentele. Orator de temut, e la fel de bataois si in Camera, sI la Senat. In februarie 1893, devine primar al Capitalei, calitate in care infiinteaza Scoala Comerciala de grad I, construieste Hala Traian, cateva mari antrepozite, Observatorul Astronomic, Gara Obor, mai multe bai populare si alcatuieste proiectul privind adancirea Dambovitei de la Grozavesti in sus, a anteproiectului pentru canalul Bucuresti-Dunare... Primar activ la Bucuresti, dupa cum este si la Braila in 1895. Activ si in politica, si in gazetarie.

"D. N. Filipescu apare in fata contemporanilor ca un tigru la ora cand se hranesc fiarele in menajerii", scria P. Locusteanu despre el. Nu-si iarta adversarii. Pe unii dintre ei chiar ii provoaca la duel, cum face cu George Em. Lahovari, redactorul sef de la "L''Independance Roumaine", pe care il strapunge cu spada la 29 noiembrie 1897. Lovitura mortala, din pacate. Filipescu e condamnat la inchisoare pentru delict de duel. Scapa insa cu un decret regal. Este ministrul Domeniilor in 1900-1901 si raportorul comisiei bugetare. Ramanand langa P.P. Carp in anii de dupa 1901, ramane si in afara puterii, dar energia lui se revarsa in gazetarie, in reorganizarea conservatorilor credinciosi lui Carp, in tot felul de consilii de administratie, in parlament.

E din nou ministru, de Razboi, in 1911-1912, si de Domenii in 1912-1913. Paraseste guvernul pentru a ridica strazile Bucurestiului in favoarea unei interventii a Romaniei in Balcani si merge pe front in Bulgaria. Iar cand incepe primul razboi mondial, Filipescu este sufletul curentului anatantofil din tara, omul care in parlament, in presa, in toate intalnirile sale politice si mai cu seama in strada, in manifestatiile organizate de Actiunea Nationala, pe care el o conduce, da viata idealului national.

Multi alti oameni politici isi pun acum energia lor combativa in intrarea Romaniei in razboi si in trecerea Carpatilor: Take Ionescu in primul rand, B. Delavrancea, I. Gradisteanu, N. Titulescu..., dar Filipescu se confunda atunci cu insasi cauza romanilor. Discursurile sale sunt cele mai semnificative, in stare sa toarne conceptia patriotica in formule de mare frumusete. Fraze ca "Sire, sa mori in Campia de la Turda sau sa te incoronezi la Alba Iulia" rezuma gandirea momentului.

N. Filipescu nu mai apuca sa-si vada visul national implinit, caci moare in septembrie 1916.

Inca un boier patriot care si-a lasat trupul in pamantul tarii si sufletul in panteonul ei.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO