Acesta este titlul expoziţiei care se va deschide joia viitoare, 24 octombrie, la Galeria Dialog din Parcul Obor, consacrată artistului vizual Gil Nicolescu. Nascut în 1942 în Bucureşti, a urmat cursurile Liceului de Arte Plastice „N. Tonitza”, din Bucureşti, a predat desenul în şcoală, a participat la nenumărate expoziţii, iar din 1978 activează in Statele Unite ale Americii, la inceput ca freelancer pentru Gerald Shoenfeld Agency unde executa layouturi la diferite produse. In vara aceluiasi an este angajat de tipografia Pallete Printing din New York ca art director unde lucreaza pana in anul 1983 cand infiinteaza propriul studio de grafica publicitara in New Rochelle, New York. Din 1998 reintra in viata artistica din Romania cu o expozitie personala si participari la expozitii de grup.
„În România, spune pictorul care va fi prezentat de Tudor Octavian, opinia generală este că-i mai uşor să vinzi decât să produci. În America, e invers.”
În anul 2006, când a deschis o expozitie personală la Galeria Galateca, „Ziarul de duminică” scria: „Lucrarile sale sunt decorative, transante cromatic, cu o paleta variata, acida, si un bagaj informational temeinic selectat din istoria artelor. In tablouri ingrijite, obiectele compun naturi statice dispuse scenografic, in compozitii ordonate cu atata rigoare incat par uneori impietrite intr-o lumina inghetata, chiar atunci cand trezesc memorii culturale si te duc cu gandul la pictura-meditatie, la metafizica unui De Chirico. Ceea ce i se poate reprosa lui Gil Nicolescu este tocmai siguranta, pe care i-o lauda in prezentarea expozitiei Tudor Octavian, senzatia ca a gasit cheia, aparenta lipsa a unei nelinisti a cautarilor, orientarea acuzata catre un potential cumparator. Efortul pictural apare dedicat gandului ca obiectul de arta va impodobi un perete si nu prelungeste pe panza framantari interioare, ca articulare a spiritului in materie. Gil Nicolescu este atent la dexteritatea liniei, la apropierile de culoare, la volum. Geometrizeaza. Cateodata cauta moliciunea unei flori, dar ea nu va fi niciodata transparenta, si materia plantelor se va confunda vizual cu materia recipientelor, a fondului. Tablourile sunt invadate de o lumina directa, care decupeaza cadrul si se constituie nu atat intr-un liant al intregului, cat in sprijin pentru departajarea ferma a planurilor. Astfel, un peisaj de fundal citadin poate sustine o natura statica, exacta, exhaustiva sau redusa la esential. Artistul nu urmareste sa creeze o atmosfera plastica. Pune la respect duhul picturii, atent la un perfectionism tenace ce aspira catre verosimil.”
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
