Exista in spatiul literelor noastre o suma de complicitati, aranjamente si reciprocitati avantajoase, prin care exercitarea spiritului critic este deopotriva mimata si subminata. Pentru un cititor avizat, care cunoaste culisele, o buna parte dintre cronicile, studiile, bursele si premiile recompensand "valoarea" sunt intru totul previzibile; si aceasta fiindca numaram deocamdata relativ putini comentatori care nu se lasa influentati, in optiunile lor, de elemente si aspecte extraestetice.
Unul dintre acestia este Alexandru Musina, membru de frunte al generatiei '80, din care totusi si-a dat acum cativa ani demisia (!), impreuna cu Al. Cistelecan. Scrisorile unui fazan*, cu subtitlul Epistolarul de la Olanesti, reuneste scrisorile deschise trimise de fostul "optzecist" colegului sau de disidenta, precum si unui destinatar la fel de apropiat, criticul Virgil Podoaba. Un poet si doi critici, asadar, un poet care a scris cateva carti de eseuri si care stie sa faca din spatiul epistolei un teren ideal de exprimare. Este drept ca acest epistolar e unul, asa-zicand, unilateral. Criticii nu-i raspund poetului, dupa cum regretatul Lucian Raicu n-a raspuns nici uneia dintre scrisorile inflacarate (stranse si ele, ulterior, intr-un volum) ale lui Emil Brumaru. Dar aceasta aparenta noncomunicare serveste devoalarii emitentului, ca si retoricii sale usor plangarete, de om neinteles si singur, "fazan" captiv intr-o colivie provinciala. Daca ar fi avut feed-back, scrisorile lui Alexandru Musina ar fi fost parte a unui intreg, iar autorul lor - unul dintre conlocutori. Astfel insa, i se da prilejul de a ocupa prim-planul si de a merge pe propriile urme, vorbind numai despre subiectele care-l intereseaza si adancind temele pe care le considera importante.
Volumul este foarte incitant, paginile, excelent scrise, conturand profilul temperamental al autorului si fisa de temperatura a societatii in care traieste. Scriitorul nu-mi apare deloc ca un loser veritabil, specialist in autocompatimiri. Este proprietar de editura si profesor universitar, om cu amici literari, discipoli si studenti; tine cursuri de scriere creatoare si a "mosit" ori "nasit" nu putini membri ai tinerei generatii (de la Caius Dobrescu si Ciprian Siulea, la fratii basarabeni Vakulovski). Una dintre problemele cu care se confrunta este chiar aceasta multipla specializare ce-l proiecteaza uneori in plin conflict de interese. Mai multi colaboratori ai Editurii Aula intrerup indignati relatiile cu directorul acesteia, nevoind sa faca distinctie intre editorul Musina si scriitorul cu acelasi nume. Primul publica volume intr-un regim al economiei de piata si incheie contracte cu diversi autori; al doilea este el insusi autor si isi ingaduie prezervarea tuturor libertatilor sale critice si creatoare. "Camasa de forta" a editorului este atat de stramta, incat numai patul procustian al criticului care lucreaza si ca PR o intrece in inconfort...
Scrisorile catre "Cis" sunt mai barfitoare si mai picante, autorul studiind in ele cu lupa moravurile lumii literare si prezentandu-si adversarii in lumina faptelor, nu a teoriilor sustinute. Musina ironizeaza acid "opinia publica particulara", curajul comic al celor care-si exprima opiniile in conversatii private, neavand curajul de a le trece pe hartie si a le tipari. Sa ma stric cu X sau cu Y? Mai bine nu. E si aceasta o forma, nu mai putin dizgratioasa, a complicitatilor despre care vorbeam anterior. Ceea ce credem nu se suprapune cu ceea ce scriem. Diplomati de Dambovita sau de Mures, suntem solidari la telefon ori pe culoarele Facultatii si preocupati de cu totul alte teme in coloanele gazetei. Si invers: vituperam oral impotriva unei personulitati agasante, dar pana la publicarea acestor opiniuni fermitatea noastra slabeste, se diminueaza, se transforma in altceva. Cu riscurile de rigoare, Alexandru Musina isi propune explicit "translatarea, trecerea in spatiul public (publicarea in Vatra mai ales) de opinii, informatii, sujeturi care preocupa pe toata lumea, sunt discutate pe larg, dar en prive" (p. 72). Si astfel elementele de barfa devin posibile elemente de discutie.
In schimb, epistolele catre "cher Virgil" cauta un ton mai grav, expeditorul abordand teme complexe si conexe, pentru a le diseca metodic. Fara a-si reprima ironia la adresa "experientei revelatoare" a criticului, Alexandru Musina se comporta fata de acesta ca un invatacel dornic sa-l impresioneze pe magistru. Daca tacerea lui Cis este complice, cea a lui Podoaba pare enigmatica.
Unul dintre subiectele care vin si revin, obsesiv, in scrisul autorului este acela al marginalitatii provinciale. Fragmente savuroase sunt dedicate veleitarilor si analfabetilor lirici din provincie, acelor guru locali care sustin tinere poete in schimbul farmecelor feminine, sau competitorilor la un concurs initiat acum cativa ani de Vatra: Amantul/amanta anului 2000. In epoca obiectului erotic, a Marelui Vibrator, Alexandru Musina se amuza si ne amuza teribil cu sublinierea mentalitatii premoderne a unor oameni, in fond, de un cuminte traditionalism, ametiti cu serul postmodern. Sunt lucruri care se poarta, haine si atitudini trendy, dar care multora le vin intr-un mod induiosator. Provincia ingroasa tusele acestui contrast, dar nici Bucurescii literari nu stau prea comod in scrisorile cu ghimpi ale eseistului editor, universitar si poet. Unii sunt provinciali in raport cu capitala Romaniei, ceilalti sunt marginali fata de capitalele artistice ale lumii de azi. "Postmodernismul ot Romania" constituie o tinta predilecta a acestui veritabil hacker intelectual, Socrate de Brasov sau Pascal de Olanesti care are curajul de a vorbi despre propria ratare. Si aceasta in conditiile in care atatia colegi de breasla prefera sa se imbete cu apa rece.
O gandire libera, independenta si o scriitura personala. Cu rezerva unor comparatii deplasate, de care autorul nu se poate debarasa (intre criticii nostri si diferite... topmodele ori demimondene), epistolarul lui Alexandru Musina e o lectura pe alocuri captivanta. Teorie si critica literara, istoria mentalitatilor, polemica, barfa: tot tacamul.
*) Alexandru Musina, Scrisorile unui fazan (Epistolarul de la Olanesti), Editura Cartier, Chisinau, 2006, 216 p.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
