Ziarul de Duminică

Un inceput bun

Un inceput bun
22.10.2008, 16:33 31

Care specialist, solicitat sa-si imparta atentia in cinci-sase locuri concomitent, are de ales intre a se transforma intr-un soi de turist nauc, ce bifeaza "obiectivele" din fuga si-si da cu parerea asupra intregului dupa numai o particica din el, sau a deveni ultra-selectiv si taios, taind, adica, de pe lista nume si titluri si limitandu-se a urmari, din noianul de "manifestari" unde e invitat, doar una sau doua. Personal, am optat pentru aceasta din urma solutie si, dupa ce mi-am alcatuit un "tintar" de-a dreptul stiintific, care imi permitea sa vad cate putin din toate festivalurile aflate in desfasurare prin tara, am rupt maruntel hartiile cu tabele si grafice si am ramas in Bucuresti. Unde, nu-i vorba, aveam la dispozitie patru festivaluri.

Lasand gluma la o parte, fapt este ca, daca ne oprim o clipa din cursa necontrolata in care ne-am pomenit angajati, constatam ca teatrul romanesc tinde sa-si deghizeze neputintele si neajunsurile sub falsa vioiciune data de multimea festivalurilor si de aparenta lor bogatie. Pe deasupra, tot mai multe dintre acestea, indiferent cat de... national se intituleaza, au inceput sa invite spectacole din strainatate, uneori in proportie egala cu productiile autohtone. E o simpla intamplare? Fara indoiala, nu: profesionistii scenei (cei autentici) simt nevoia unei confruntari artistice reale, cu parteneri puternici.
Iata de ce, din multimea intalnirilor teatrale ce ne "ameninta" si in continuare, sunt de urmarit in primul rand cele ce ofera (si) produse de import; iar dintre acestea se detaseaza, fireste, Festivalul National de Teatru (1-10 noiembrie) si Festivalul Uniunii Teatrelor Europene, gazduit de Teatrul "Bulandra" vreme de opt saptamani si mai bine, de la mijlocul lui octombrie si pana aproape de Craciun.
Reuniune itineranta, desfasurandu-se pe rand la sediul fiecarei institutii din componenta Uniunii Teatrelor din Europa (organizatie initiata in 1990 de regretatul regizor italian Giorgio Strehler, ca un fel de club de elita al scenelor continentului), Festivalul UTE poposeste din nou la Bucuresti, dupa fulminanta sa editie din 1995. Pe atunci, "Bulandra" era unica institutie romaneasca de spectacole membra a Uniunii; de cateva luni incoace i s-a alaturat Teatrul Maghiar de Stat din Cluj. Mai mult, de aproape doi ani presedintia UTE este detinuta de directorul Teatrului "Bulandra", regizorul Alexandru Darie - un motiv in plus ca festivalul sa ne trezeasca interes.
Primul spectacol din ceea ce se anunta a fi o veritabila parada - poate nu atat a vedetelor scenei, cat a scenelor-vedeta din Europa - a avut loc acum circa zece zile: Antigona de Sofocle, montare semnata, la Teatrul din Graz (Schauspielhaus Graz), de regizoarea Anna Badora, totodata directoare a ansamblului austriac: un spectacol simplu, viguros, auster, care "citeste" celebra piesa a autorului antic elin ca pe o alegorie a societatii contemporane. Operand drastice reductii in text, regizoarea deplaseaza centrul de greutate al conflictului - dupa moartea regelui Oedip, cetatea Thebei este disputata de cei doi fii ai sai, Eteocle si Polinice, care se ucid reciproc; tiranul Creon ordona ca primul sa fie inmormantat cu onoruri, dar lesul celui de-al doilea (care venise impotriva cetatii cu ajutor strain) sa fie lasat prada corbilor; sora lor, Antigona, infrunta porunca regala in numele moralei absolute, care nu cunoaste asemenea discriminari, si va sfarsi zidita de vie intr-o temnita din stanca - dinspre eroina titulara (jucata de Carolin Eichhorst) inspre oponentul ei. In aceasta perspectiva, Creon - admirabil interpretat de Gotz Argus - isi pierde duritatea inflexibila si devine o figura dilematica, sfasiata intre imperativele functiei, care ii cer sa vegheze la respectarea autoritatii, si sentimentele sale "particulare". La inclestarea celor doi asista populatia pestrita a cetatii - figurata printr-un "cor" multietnic, unde regasim si un compatriot pe nume Ionut Chiriac -, ale carei simpatii (si declaratii scandate) oscileaza de la un moment la altul si ale carei reactii urmeaza impulsuri instinctive: democratia e mai degraba un ideal romantic decat o realitate palpabila...
Construit fara greseala, ca o teorema, spectacolul lasa, in prima parte, o anumita impresie de indecizie a tonului si de aproximare a formei; este, probabil, motivul pentru care cativa spectatori au parasit sala (deranjandu-si, de altminteri, fara jena vecinii - subiect ce merita o discutie aparte) cam pe la sfertul reprezentatiei. Au ce regreta. Cu Antigona, Festivalul UTE a inceput bine.

 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO