Ziarul de Duminică

Un milionar se joacă de-a moartea şi detectivii/ de Elisabeta Lăsconi

Un milionar se joacă de-a moartea şi detectivii/ de Elisabeta Lăsconi

Autor: Elisabeta Lasconi

30.01.2015, 00:01 82

Cine citeşte cu plăcere proză detectivistă ştie că scriitorii au inventat noi şi noi situaţii în relaţia dintre victimă – ucigaş – detectiv, au imaginat arme ale crimei greu, dacă nu imposibil de depistat (ţurţurele de gheaţă ce se topeşte...), martori dintre cei mai ciudaţi (câinele care nu poate vorbi decât pe limba lui...). A fost tradus în limba română un asemenea roman îndrăzneţ, care înnoieşte aproape toate regulile prozei detectiviste: Jocul lui Westing de Ellen Raskin, publicat în Youngart, din cadrul Grupului editorial Art.

În roman, nimic nu este ce pare şi ce pretinde a fi, aşa cum enunţă chiar descrierea Blocului/turn Apus de Soare: nu avea nici un turn, iar faţada era orientată spre est. Un număr de scrisori ajung la posibili chiriaşi, semnate Barney Northrup (şi evident, nu există vreun Barney Northrup). Fiecărui chiriaş i se oferă un anumit apartament, special ales parcă pentru el, cu o chirie mai mult decât convenabilă. Toţi se grăbesc să se mute, toţi privesc fascinaţi casa de pe deal unde locuia un milionar intrat în legendă – Westing.

Îndată urmează marea surpriză: avocatul milionarului îi convoacă pe locatarii blocului ca să le comunice testamentul milionarului, care îi anunţă că ştie ca va fi ucis, le cere să alcătuiască echipe formate din două persoane care să investigheze crima şi să descopere criminalul, distribuie fiecărei echipe 10.000 de dolari şi indicii diferită, îi avertizează cât contează nu ceea ce au şi ştiu, ci, mai ales ce le lipseşte, stabilind că viitorul câştigător va fi moştenitorul averii lui de sute de milioane.

Cine sunt locatarii provocaţi să intre în joc? Toţi membrii familiei Wexler – Jake tatăl şi Grace-mama şi fiicele lor – Angela cea logodită cu medicul Denton Deere şi Ţestoasa cea neastâmpărată; croitoreasa Flora Baumbach, Doug Ho şi părinţii săi chinezi care ţin un restaurant, Theo şi Christos – fiii familiei Theodorakis, judecătoarea J.J. Ford şi uşierul Sandy McSouthers, Crow – femeia de serviciu şi curierul Otis Amber, Sydelle Pulaski – secretara în cârje. Combinaţi în opt perechi, toţi încep jocul ademeniţi de câştigul fabulos.

Pe măsură ce toţi caută indicii, încep să se vadă şi deosebirile de metodă şi interese. Sydelle Pulaski a fost singura care a stenografiat conţinutul testamentului, când le-a fost citit de către avocat, refuzând mai întâi să-l ofere şi celorlalţi. Judecătoarea Ford angajează un detectiv, care să ofere date despre ceilalţi jucători, pornind de la premisa unei legături cu Samuel Westing. Unii concurenţi ascund legăturile, alţii n-au habar de ele. Se petrec tot feluri de lucruri: textul stenografiat este furat, dar imposibil de folosit, deoarece a fost stenografiat în limba polonă, din când în când mai explodează o bombă, care provoacă panică tuturor.

Personajul cel mai simpatic care le încurcă socotelile tuturor este Ţestoasa, desemnată de Samuel Westing drept „vrăjitoare”, o adolescentă de treisprezece ani şi deşteaptă foc, iscoditoare cât toţi ceilalţi la un loc, capabilă de prietenie (mai ales faţă de oamenii în toată firea), cu un devotament uimitor (protejând-o pe sora ei mai mare!), ştiind ce înseamnă recunoştinţă şi discreţia. Ţestoasa justifică şi încadrarea în proza destinată adolescenţilor, deşi, la orice vârstă, cititorul tot cu sufletul la gură o citeşte! Şi, evident, tot Ţestoasa descifrează misterul, concurând pe o specialistă avizată şi competentă ca judecătoarea J.J. Ford.

Explorările făcute în echipe sau pe cont propriu înmulţesc misterele ţesute în jurul lui Samuel Westing. Se reciclează clişeele prozei americane: omul sărac care a făcut avere singur, fiica frumoasă care s-a sinucis, obligată la o căsătorie nedorită de propria mamă, care mamă dispare fără urmă, accidentul ce i-a distrus  chipul lui Samuel Westing. Jucătorii înţeleg că Samuel Westing nu este doar şahist, ci redutabil jucător, capabil să născocească el însuşi jocuri cu reguli în schimbare. Scriitoarea se joacă şi ea, ghiduşă, prinzând în laţ pe cititori, indiferent de vârstă , cultură sau experienţă de lectură. Ceea ce este o performanţă rară!

 

Ellen Raskin, Jocul lui Westing, traducere din limba engleză de Andreea Caleman, Youngart, Grupul editorial Art, 2015, 256 pag.

AFACERI DE LA ZERO