Cu două nume contradictorii, Palatul Bomboană şi Palatul Puricilor, amândouă la fel de curioase pentru cititori, l-a imaginat Elif Shafak într-unul dintre primele ei romane rescrise şi în engleză. Romanul cuprinde o istorie a întemeierii clădirii de către o pereche stranie de ruşi albi, pe locul a două cimitire, ca şi un mozaic al locatarilor imobilului, plini de viaţă şi de culoare, ce reflectă tot farmecul oraşului de pe Bosfor, ca şi mizeria ce o sugerează mirosul pestilenţial ce învăluie tot, torturându-i şi terorizându-i pe cei din interior şi din jur.
Faţada clădirii este o probă a diversităţii arhitecturale, cu elemente decorative unice, începând cu balcoanele şi încheind cu emblema păunului. Interiorul clădirii este altă probă a diversităţii etnice şi sociale, de temperamente şi cultură. Tradiţii străvechi şi mândria otomană coexistă cu spiritul cosmopolit, pasiunile bărbaţilor pentru istorie şi filosofie cu pasiunile femeilor pentru cele mai neaşteptate achiziţii, de la mobilier la obiecte inutile.
Astfel, la parter gemenii Cemal şi Celal ţin un salon de coafură unde se perindă aproape toate femeile, tot aici are apartamentul şi Meryem, portăreasa însărcinată, cu un soţ ce se micşorează pe măsură ce-i creşte ei burta, Musa, şi fiul lor Muhammet. La subsol locuieşte un student, Sidar cu tendinţe de sinucigaş, care a trăit ani buni în Elveţia, de unde şi-a adus şi câinele uriaş, Gaba, şi o familie ai cărei canari n-au cântat niciodată.
Un bunic care şi-a făcut pelerinajul la Mecca şi astfel şi-a dublat numele, Hadji Hadji, îşi răsfaţă nepoţii cu jocul de-a ridicării unui cort în mijlocul sufrageriei, dar mai ales amestecă fabulosul basmului cu isprăvi eroice din istoria otomană în poveşti dătătoare de fiori, spre spaima nurorii şi deliciul celor mici. În schimb, un profesor de filosofie divorţat îşi rumegă singurătatea împărţită între amintirile pline de ranchiună despre fosta soţie, despre prietena ei alintată cu porecla „Pizda de Ethel”, care i-a fost amantă de-a lungul timpului, şi prezentul ce promite o nouă aventură.
Există, evident, şi o femeie maniacă a curăţeniei, poreclită de cei din jur Tijen Igienă, cu o fiică, Su, terorizate de păduchii găsiţi la şcoală în părul ei, din care se naşte un zel sporit al curăţeniei. Există şi Nadia, nevasta lăsată pradă singurătăţii de către soţul ei Metin Chetinceviz, care a adus-o din Rusia, aşa cum există şi un simulacru de curtezană, o frumoasă întreţinută de un negustor, stârnind mai degrabă compătimire decât invidie sau oprobriu, de vreme ce au poreclit-o Amanta Tristă, există o doamnă distinsă care le impune respect tuturor, Auntie, şi care le rezervă şi marea surpriză din final.
Farmecul cărţii îl dau biografiile de poveste, întâmplări din viaţa cotidiană, mărunte ciudăţenii şi paradoxuri mari. Iată-l pe profesorul de filosofie sobru şi apăsat de amintiri care brusc are o idee şi o iniţiativă ca să apere casa de cei ce vin să-şi depoziteze gunoiul lângă zidurile ei: pictează cu vopsea fosforescentă o inscripţie anunţând sacralitatea locului, dată de sfântul care zace acolo. Iat-o pe Amanta Tristă nefericită din cauza legăturii ei cu negustorul şantajat de soţie, şi care-şi găseşte consolarea în relaţia cu vecinul ei profesor. Şi iat-o şi pe fetiţă, Su, descoperind cu ochii inocenţi, dar sfredelitori, sursa duhorii ce învăluie imobilul, nu în afară, ci în interior.
Elif Shafak este o maestră a poveştilor, împletite altfel decât în romanul Bastarda Istanbulului ce i-a adus celebritatea, decât în recenta carte despre dramele emigraţiei – Onoare, ori în splendida evocare a poeziei sufi din Cele patruzeci de legi ale iubirii, ori în confesiunea impregnată atât de subiectivitate, cât şi de duhul tradiţiei din Laptele negru. Descoperită la noi îndată după revelaţia Nobelului din 2006 numit Orhan Pamuk, Elif Shafak se reinventează de la carte la carte, balansul traducerilor, de la romane recente la cele de început, îi dovedeşte unicitatea între scriitoarele de astăzi.
Elif Shafak, Palatul Puricilor, traducere din limba engleză şi note de Ada Tănasă, Editura Polirom, 2014, 408 pag.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
