La 1902, Sinaia numara 2.000 de locuitori, dintre care 554 erau barbati, 480 - femei, 470 - baieti si 480 - fete. Si tot dupa aceeasi marturie a vremii, 1.027 erau romani (din Regat), 604 - austro-ungari (cei mai multi, romani transilvaneni), 126 - germani, 97 - italieni, 95 -izraeliti, 14 - sarbi, 12 - bulgari, 12 - francezi, 7 - rusi si 6 - greci.
Aceasta era populatia permanenta. I se adaugau in perioada sezonului alte circa 1.600 de persoane, iar duminicile si in zilele de sarbatoare inca 2.200 de flotanti, care veneau pentru o singura zi - de regula cu trenul de placere (in 1875 s-a construit calea ferata de pe Valea Prahovei; cei 125 km de la Bucuresti la Sinaia se strabateau cu trenul de placere in trei ore si 30 de minute, cu trenul accelerat in trei ore si un sfert si cu trenul de persoane in patru ore si noua minute). Deci numara cam 5.000 de locuitori pe timpul verii.
Orasul beneficia de iluminat electric, avea retea de canalizare si era alimentat cu apa de la izvoarele Sfanta Ana si Peles. Stefan Hepites, care, in 1900, publica Albumul climatologic al Romaniei, stabilea pentru Sinaia temperaturile lunilor iulie, august si septembrie. Media era de 14,3 grade Celsius. Adica valoarea intermediara a lunilor aprilie si mai in Bucuresti. La Sinaia, dezavantajul caldurilor inabusitoare de la Bucuresti nu exista. Iar umiditatea era cu 2 grade mai mica decat la Constanta. Padurile din jurul orasului reprezentau o mana cereasca: nu ingaduiau excesele climatice si purificau aerul.
Sinaia este oras doar din anul 1880. Dar dezvoltarea sa anterioara a fost rapida. In fapt, orasul e creatia Castelului Peles. Indata dupa 1875, dupa ce incep lucrarile la acest castel, Eforia Spitalelor Civile pune in vanzare loturi din terenul detinut de ea. Si pornesc constructiile. Intr-un ritm accelerat, unele devansand lucrarile de la castel. Aristocratia vremii si burghezia in ascensiune, elitele acelui timp, isi fac rapid simtita prezenta in preajma suveranului. Stilul arhitectonic este, desigur, cel al renasterii germane. La fel cu al Pelesului. Pe langa vile apar si constructii publice: Hotel Caraiman, cu 120 de camere (Hotel Palace va fi construit abia in 1914; la fel si Cazinoul), luminat electric, cu bucatarie excelenta, trasura si echipaj la dispozitie, Hotel Ghica, Petit Otel, Otel Sinaia, Otel Regal, Hotel Bulevard, Otel Nicolau, Otel Belvedere, Varful cu Dor, Manolescu, toate oferind cam aceleasi conditii de confort. Pretul unei camere varia intre 5 si 12 lei pe noapte. Vilele orasului, toate cu nume care de care mai imbietoare, ofereau si ele gazduire.
Sinaia avea un palat al postei, telegrafului si telefonului. Mai ales telefonul era foarte solicitat. O convorbire de cinci minute in oras costa 25 de bani, una in judet - 50 de bani, iar una in alte judete - 1,50 de bani. Telefonul pe atunci nu devenise deloc un fapt cotidian.
Orasul avea si un local al bailor, cu o instalatie completa de hidroterapie: masaje, impachetari, "sudatiuni", bai de igiena, dusuri scotiene, chiar electroterapie. Apoi avea ateliere foto, restaurante si berarii (opt mai cunoscute).
In Sinaia se facea si industrie: exista fabrica de branzeturi, de cutii de lemne, de var hidraulic, de cherestea, de sarma si cuie, de var, plus o uzina hidraulica de la care primea curent electric toata localitatea. Inca nu se observau efectele poluarii.
In oras existau de asemenea cateva scoli primare de baieti si fete. Era si un spital, la anul 1900 cu doar 20 de paturi, si o societate turistica, pe nume Carpatina, care inlesnea cunoasterea muntilor, a faunei si a florei de catre cei veniti la Sinaia. Era apoi parcul orasului, o bijuterie cu poteci, chioscuri, arbori, flori, foarte multe flori - capodopera fiind realizata in 1881 de catre gradinarul-peisagist belgian Eder, care si-a gasit sfarsitul tocmai cand si-a terminat opera.
In parc exista un pavilion de muzica si doua havuzuri care aruncau apa la inaltime. In fiecare zi, de la 5 la 7 dupa-amiaza, aici canta muzica militara. Din parc ajungeai la baile hidroterapeutice, la Hotelurile Caraiman, Sinaia si Regal, la Cofetaria si Cazinoul Rigler, la Bazar, la Laptarie, la Chioscul de Jurnale, la Florarie.
In 1900 se gasea in parc doar o statuie, aceea a lui Dimitrie Ghica, efor al Spitalelor Civile vreme de peste 20 de ani. Dimineata, intre 10 si 12, muzica se putea auzi la Bufetul din Padure, la care se putea ajunge traversand strada Manastirii, apoi curtea Manastirii si luand-o de-a lungul strazii Carmen Sylva, care ducea la Palatul Regal. Castelul era tinta suprema a oricarei persoane care trecea prin Sinaia. Toti voiau sa vada Pelesul si sa-l vada pe Voda Carol I. Regalitatea la romani avea un nume: Peles.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
