La inceputurile statului modern roman, curtile cu jurati devenisera o realitate. Fusesera impuse de catre radicalii-liberali drept cea mai democratica forma de justitie. Despre felul cum functionau ele detinem o dovada din luna septembrie a anului 1871.
Atunci are loc procesul in care sunt implicati cei ce participasera la esuata "Revolutie de la Ploiesti", din dimineata zilei de 7 spre 8 august 1871. Toti fruntasii aripii radicale, cu I.C. Bratianu si E. Carada in frunte, sunt pusi sub acuzare (nu si C.A. Rosetti, care plecase la Paris indata dupa esuarea incercarii de lovitura de stat).
Felul cum sunt facute arestarile si comportamentul anchetatorilor sunt simptomatice pentru ceea ce avea sa urmeze. Arestatilor li se ofera in cateva randuri ocazia sa fuga de sub arest sau sa distruga documentele compromitatoare. Procesul nu se judeca la Ploiesti ori la Pitesti (in resedinta prahoveana avusese loc incercarea de revolutie a lui Candiano Popescu, iar din Arges, de la Florica, era Bratianu). Este teama de alte incercari de revolta. Astfel ca unii revolutionari, cu E. Carada in frunte, sunt dusi pe drumul Targovistei noaptea. Orasul ii asteapta cu lumanari si sfesnice aprinse la ferestre. Prefectul Rizu ii intampina ca pe niste oaspeti si se pune la dispozitia lor.
Alti arestati sunt dusi la Campulung. Povesteste Sabina Cantacuzino, fiica lui I.C. Bratianu:
"Se zvonise ca pe drum ii vor face scapati si ii vor impusca, deci, in dimineata pornirii, cand ii urcase(ra) in trasurile escortate de calarasi (mama tot cu tata), un sir de birji cu cetateni fruntasi ai orasului se luara dupa ei ca sa-i pazeasca. In Stalpeni, la jumatatea drumului, ii detera in primire campulungenilor, sositi intru intampinarea lor cu acelasi ceremonial". Cand arestatii ajung in Campulung, staretul manastirii pune spatiile acesteia la dispozitia lor.
Pentru apararea inculpatilor se ofera sa pledeze 35 de avocati, cu Ion Campineanu, Anastase Stolojan, Nicolae Fleva si Al. Papiu-Ilarian in frunte. Presa, foarte libera, ataca violent guvernul, justitia si, fireste, pe rege. Arestatii sunt considerati victime ale abuzurilor autoritatilor si "patrioti eminenti". Se dau stiri, evident inventate, despre torturile la care ar fi fost supusi noaptea in temnite (ei nici nu fusesera intemnitati, dupa cum spuneam).
La proces se aduc probe concludente de pregatire a unei lovituri de stat. Ordinele trimise de Candiano-Popescu sefilor garnizoanelor de la granita cu Austro-Ungaria si cu Rusia (ca semnate de I.C. Bratianu), prin care li se cerea acestora sa se indrepte cu unitatile lor catre Bucuresti, lasand granitele nepazite, sunt mai mult decat condamnabile.
Ministru de justitie era Alexandru Lahovari, o valoare politica in devenire, iar procuror general - fratele acestuia, Jean Lahovari, viitor lider conservator de frunte. Ei insa nu pot face nimic pentru a influenta deciziile juratilor, care sunt deja influentati de starea din tara, profranceza si anticarlista, si de pledoariile inflacarate ale avocatilor.
Este nostima intamplarea cu Jean Lahovari care se duce la Campulung, dar nu gaseste nici o gazda, toti cei la care apeleaza refuzand sa-l gazduiasca pe unul care urmarea condamnarea lui I.C. Bratianu. A fost nevoie sa faca apel chiar la I.C. Bratianu pentru a gasi o locuinta. La proces, Jean Lahovari tine un discurs violent, acuzandu-i pe inculpati de tradare a intereselor tarii. Apoi ii telegrafiaza fratelui sau ministru, la Bucuresti: "J'ai ete sublime. Conamnation certaine". Numai ca, doua ore mai tarziu, toti acuzatii erau achitati si plecau acasa purtati de multime pe brate.
De drept, inculpatii in acest proces chiar erau vinovati. Insa procesul era unul politic si a fost judecat de opinia publica.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
