Datoram dr. Vasile Lucaciu, nepotul "leului de la Sisesti" si istoricului Gh.I. Bodea punerea in circulatie stiintifica a unui document de o exceptionala valoare pentru cercetarea unei perioade mai putin abordate din istoria Romaniei: cea a neutralitatii din anii 1914-1916. Documentul este un Raport al preotului greco-catolic Vasile Lucaciu (1852-1922), trimis la Vatican de prim-ministrul liberal I.I.C. Bratianu in anii neutralitatii Romaniei din timpul primului razboi mondial, pentru a investiga varfuri proeminente eclesiastice de la Vatican, in frunte cu noul papa Benedict al XV-lea, fost coleg de scoala la Roma, asupra sprijinului care ar fi putut fi acordat tarii noastre.(Radu Constantinescu)
La izbucnirea primului razboi mondial, in vara anului 1914, preotul Vasile Lucaciu se afla la parohia sa de la Sisesti, langa Baia Sprie, in Transilvania aflata sub stapanirea austro-ungara. Fiul cel mic - tot Vasile -, ramas acasa, era practicant jurist. Celalalt fiu, Epaminonda, era preot misionar in SUA; una dintre fete, Veturia, casatorita cu dr. Moldovan Ioan, se stabilise la Buzau, iar cealalta, Tullia, casatorita cu dr. Merutiu Vasile, traia in Bucuresti. La putine zile dupa intrarea Austro-Ungariei in razboiul impotriva Antantei, tanarul Vasile Lucaciu a fost mobilizat cu gradul de capitan al regimentului mixt de infanterie din Bistrita, a fost dus pe frontul rusesc unde a cazut in lupta chiar la inceputul conflictului armat.
In toamna anului 1914, Vasile Lucaciu (ca si Octavian Goga si multi alti luptatori nationali ardeleni) a parasit Transilvania natala si a trecut in Romania, dovedindu-se un factor important in desfasurarea evenimentelor politice, nationale de aici.
In vara anului 1914, dansul mortii stapanea lumea. La 15/28 iulie Austro-Ungaria declara razboi Serbiei. La 18 iulie, Germania declara razboi Rusiei, iar peste 3 zile, la 1 iulie - Frantei. In aceeasi zi, Germania a invadat teritoriul Belgiei, iar a doua zi, Anglia a declarat razboi Germaniei. Intr-o saptamana, sapte state europene, printre care cele cinci mari puteri, erau in stare de razboi. La 21 august 1914 Italia se declara neutra. O luna mai tarziu, Turcia si Japonia au intrat si ele in razboi.
Consiliul de Coroana, tinut la Sinaia in ziua de 21 iulie 1914, sub presedintia regelui Carol I, a fixat atitudinea Romaniei fata de razboi hotarand neutralitatea si pregatirea politica a razboiului national prin expectativa armatei. "Romania va astepta cu arma la picior, spre a intra in razboi acolo si atunci cand o va socoti necesar si potrivit cu interesele sale". Dupa declararea neutralitatii la 3 august 1914, au urmat zile si saptamani de adanci framantari pentru politica externa romaneasca. Conventia secreta romano-rusa, semnata la 18 septembrie 1914, stipula recunoasterea de catre Rusia a drepturilor Romaniei asupra teritoriilor locuite de romani si incorporate de Austro-Ungaria, garanta si apara integritatea teritoriala a Regatului Roman, in schimbul neutralitatii binevoitoare a acestuia. Aceasta Conventie reprezenta primul pas serios al Romaniei spre alianta cu Antanta.
La 10 octombrie 1914, se sfarsea din viata Regele Carol I la castelul Peles din Sinaia. Printul mostenitor Ferdinand a depus juramantul in calitate de Rege al Romaniei la 28 septembrie/11 octombrie 1914.
Colegul de scoala - Benedict al XV - lea
Asezarea geografica a Romaniei necesita (ca de atatea ori in decursul istoriei) o atentie sporita si un calcul diplomatic in functie de clipa istorica. Acum, ca si altadata, ambele tabere aflate in conflict actionau pentru a atrage tara de o parte sau de alta. Problema care se punea era cea a pastrarii independentei si, folosind noua conjunctura internationala, a gasirii unei solutii si a unui moment favorabil pentru desavarsirea idealului national, unirea.
Misiunile diplomatice romanesti secrete, din iarna anului 1914/1915 la Paris si la Roma, pentru a pregati terenul cooperarii politice si militare, au ramas prea putin cunoscute. Constantin Argetoianu, in memoriile sale, face amintire despre actiunile diplomatice secrete demarate in iarna anului 1914 de catre I.I.C. Bratianu, prim-ministru al guvernului liberal. "Bratianu adoptand o atitudine de Sfinx in politica noastra externa, nu incetase, in admiratia sa pentru Cezare Borgia, sa citeasca noaptea pe Machiavelli si sa-i aplice ziua preceptele. Ca sa insele cat mai multa lume, insarcinase pe Vasile Mortun (ministru de Interne) si pe sora sa Sabina sa faca pe nemtofilii, iar pe Costinescu (...) sa se pupe cu antantofilii (...). In decembrie (1914) a avut ideea sa trimita o misiune in strainatate, in tarile Antantei si in cele neutre, cu diferite insarcinari. A ales pe popa Lucaci, pe doctorul Cantacuzino, pe fostul ministru Istrati (...) si pe mine. Pe Cantacuzino si pe Istrati i-a trimis in Franta si in Anglia sa faca atmosfera favorabila Romaniei si sa obtina de la guvernele respective, care ne chemau in razboi, sa mai pacienteze. Pe Lucaci l-a trimis tocmai in Statele Unite (unde nu aveam pe nimeni) ca sa afle (era si bine ales!) care erau intentiile guvernului din Washington si ca sa faca legatura cu emigrantii nostri din America. Pe mine, in fine, a vrut sa ma trimita in Italia, cu o misiune mai precisa, anume sa aflu daca Italia va intra sau nu in razboi, si in caz afirmativ, cand."
Intr-adevar, parintele Vasile Lucaciu a plecat in misiune in SUA, dar aceasta abia in timpul razboiului. Prima lui misiune a fost in Italia, in perioada decembrie 1914 - ianuarie 1915. O explicatie a schimbarii destinatiei sale diplomatice s-ar putea gasi in cele scrise de Constantin Argetoianu: "N-aveam nici o pofta sa primesc o misiune din partea guvernului, oricat de interesanta ar fi fost ea. (...). Am refuzat sa plec sub pretext ca necesitatile politice ale partidului meu imi cereau sa raman in Bucuresti (...). Cum o calatorie la Meran (Merano), in februarie 1915 era deja fixata in acel moment in planurile mele, am propus lui Costinescu sa ma reped pana la sfarsitul lui februarie, inceputul lui martie, de la Meran la Roma si sa caut sa obtin informatiile dorite!".
I.I.C. Bratianu si Emil Costinescu, probabil dupa o consfatuire prealabila cu regele Ferdinand, au hotarat sa investigheze varfuri proeminente eclesiastice de la Vatican, in frunte cu noul papa Benedict al XV-lea care a pastorit intre anii 1914-1922. Pentru aceasta misiune a fost ales Vasile Lucaciu, preot greco-catolic, memorandistul, luptatorul politic pentru drepturile romanilor transilvaneni, care fusese coleg de scoala la Roma si prieten inca din tinerete cu papa Benedict al XV-lea.
"Leul de la Isesti" la Vatican
Nascut in 1852 intr-o familie greco-catolica din judetul Satu-Mare, Vasile Lucaciu a absolvit primele patru clase gimnaziale la Baia Mare, cu rezultate eminente. La varsta de 12-13 ani (1864-1865), este trimis la scoala la Roma unde termina clasele liceale si urmeaza cursurile superioare de teologie si filozofie, remarcandu-se printr-o inteligenta si agerime deosebita a mintii. Vasile Lucaciu devine favoritul tanarului profesor de teologie, mai apoi secretarul de stat al Papei (Pius al X-lea), Rampolla, si al cardinalului de mai tarziu, Vernutelli. Printre colegii sai s-a numarat si Della Chiesa, devenit ulterior papa Benedict al XV-lea, foarte apropiat ca varsta de Vasile Lucaciu. Organele de contrainformatii ale serviciilor secrete ungare, care il aveau sub urmarire pe dr. Vasile Lucaciu inca din perioada pregatirii miscarii memorandiste, noteaza, in 7 mai 1916: "Cunoastem bine legaturile stranse ale lui Lucaciu cu Roma, unde si-a petrecut 17 ani ai tineretii si de unde uneori a fost ajutat material din anumite fonduri liturgice (...). Vasile Lucaciu a tinut permanent legatura cu Roma, cultivand-o cu grija: obisnuia sa petreaca acolo mai multe luni pe an, avand dragi cunostinte printre fostii sai profesori precum cardinalii Rampolla, Vanutelli si fostii colegi de scoala din copilarie, printre care se numara de exemplu si Della Chiesa, actualul Papa (Benedict al XV-lea). De multe ori mi-am amintit ca in timpul secretariatului de stat al lui Rampolla, impreuna cu secretarul de atunci al acestuia, actualul papa, a lucrat impreuna, dupa invataturile lui Rampolla, in diferite probleme politice si ecleziastice (...). Vasile Lucaciu, in chip neindoielnic, este un preot cu o cultura de nivel european, care, in afara limbii maghiare si romane, poseda la perfectie italiana si latina, vorbeste bine germana, franceza, engleza, vorbind si limbile slave de la noi. Trasatura principala de caracter, pe langa dragostea puternica a neamului sau, este dorinta de a juca un rol in politica lumii. Totdeauna se insufleteste pentru o idee mare, vrea mult, cunoscandu-si capacitatile. Niciodata nu s-a limitat la conditia unui simplu preot de tara".
Vasile Lucaciu a sosit la Roma la 27 decembrie 1914, alcatuindu-si planul si programul vizitelor la autoritatile supreme bisericesti, la Cardinali, "ca astfel sa pregatesc calea la locurile cele mai inalte, hotaratoare, la Cardinalul numit secretar de stat si in fine la Sfintia sa Pontificele Suprem".
Odata pregatirile efectuate, la 8 ianuarie 1915, Vasile Lucaciu si-a inceput vizitele diplomatice "la oficiile supreme ale congregatiunei de Propaganda Fide, unde este sectiunea pentru guvernarea Bisericilor din Orient unite cu Roma si unde sunt si oficiile privitoare la provincia metropolitana romaneasca de la Alba-Iulia-Fagaras, precum si cele ce guverneaza diocesele catolice din Romania, Bucuresti si Iasi".
Dupa intoarcerea de la Vatican, Vasile Lucaciu redacteaza un raport intitulat "O modesta dare de seama asupra misiunii mele la Roma". Raportul a fost inaintat factorilor de raspundere si de decizie, regele Ferdinand, prim-ministrul Ion I. C. Bratianu, ministrul Emil Costinescu. Vom publica acest Raport in numarul urmator.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
