Ziarul de Duminică

Viaţă de femeie în Iran/ de Elisabeta Lăsconi

Viaţă de femeie în Iran/ de Elisabeta Lăsconi

Parinoush Saniee, Cel care mă aşteaptă, traducere din limba italiană de Cerasela Barbone, Editura Polirom, 2012, 392 pag.

Autor: Elisabeta Lasconi

05.10.2012, 00:05 1391

Un roman interzis de două ori de cenzură a devenit în Iran cea mai vândută carte din toate timpurile - iată o prezentare mai mult decât eficientă ca un titlu să atragă atenţia: "Cel care mă aşteaptă" de Parinoush Saniee. Cartea şi-a găsit drum spre largul lumii: publicată în Italia, a câştigat Premiul Boccaccio, este deja tradusă în alte 15 ţări. În Iran a atins 24 de ediţii, iar al doilea roman al scriitoarei a ajuns la a zecea ediţie şi probabil îl vom citi curând, căci Editura Polirom impune un autor publicându-i rapid, în acelaşi an, cel puţin două cărţi.

"Cel care mă aşteaptă" este primul roman publicat de o scriitoare cu pregătire de sociolog şi pshiholog, care a ales calea ficţiunii ca să facă vizibile pentru un public larg problemele femeii în ţara ei, câştigând o audienţă pe care nu i-ar fi asigurat-o zeci de cercetări şi sute de studii la un loc. Pentru cititorii străini însă, cartea deschide ferestre largi spre o lume extrem de puţin cunoscută.

Scris la persoana întâi, din perspectiva eroinei, romanul narează viaţa unei fete din anii de şcoală până în pragul bătrâneţii, cuprinzând aproape cincizeci de ani de istorie a Iranului, din vremea şahinşahului, trecând prin Revoluţia Islamică şi până în prezent. Miza cărţii o dă atât destinul femeii, cât şi istoria ţării, ce se reflectă în schimbările petrecute extrem de lent, în viaţa de familie, în educaţie şi în mentalitate.

Eroina se numeşte Masume, în persană înseamnă Inocentă, nume ales cu evidentă intenţie de autoare. Copil fiind, se dovedeşte mai inteligentă ca fraţii ei, interesată să studieze, dar asta îi atrage ura lor, ce o va urmări toată viaţa, cu lovituri dure în clipele decisive pentru viitorul ei. Tatăl o iubeşte mai mult, şi pentru că este copilul cel mai reuşit dintre toţi, şi din vinovăţie fiindcă pierduseră o fetiţă din neglijenţă: femeile au privit nepăsătoare semnele bolii, iar când au chemat medicul era deja prea târziu.

Şcoala şi educaţia sunt şansele oferite lui Masume să iasă din cercul strâmt al unei familii conservatoare: câştigă o prietenă pe viaţă, în drumul zilnic spre şcoală se îndrăgosteşte de un student care lucra în farmacie. Iubirea ei este descoperită şi urmează represaliile din partea fraţilor, bătăi şi pedepse, interdicţia de a studia mai departe, apoi o căsătorie făcută rapid ca să scape de cea care adusese ruşine asupra casei. Soţul ales de familie îi schimbă viaţa în mai multe feluri.

Masume, încă adolescentă, îşi asumă o nouă viaţă de familie, neobişnuită: Hamid, soţul ei, este intelectual implicat în mişcările unui grup de revoluţionari care luptă împotriva regimului instaurat de şahinşah, urmărit de temuta poliţie politică. Hamid pune cauza mai presus de orice, are însă vederi largi şi îşi îndeamnă soţia să înveţe, astfel ea reuşeşte să facă mai departe studii, printre naşteri şi pericole. Viziunea ei asupra evenimentelor păstrează o doză amară de luciditate şi bun simţ.

Parinoush Saniee reuşeşte să descrie trecerea de la un regim la altul, aşa cum o trăieşte o femeie obişnuită, să accentueze oportunismul profitorilor şi rezistenţa oamenilor în faţa represiunii. Totul prin ochii unei femei care vede cum pe rând soţul ei este condamnat la ani lungi de temniţă, ajunge erou şi martir al Revoluţiei, ca apoi să fie executat în numele aceleiaşi Revoluţii. Masume trebuie să găsească resurse ca să crească şi să educe trei copii, să-i salveze de tentaţiile extremismului.

"Cel care mă aşteaptă" impresionează prin viaţa unei femei care nu-şi poate alege soarta: întâi i-o decid tatăl şi fraţii, iar la sfârşit, când are şansa rară să-şi regăsească iubirea pierdută a adolescenţei şi să o transforme în frumoasă iubire de senectute, copiii o obligă să rămână singură. Romanul interesează enorm prin tabloul unei lumi trăind după alte rigori, cum o arată un simplu indiciu, revelator pentru evoluţia unei societăţi - obiectele vestimentare pe care femeile sunt obligate să le poarte: chador, rusari, manteau...

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO