"Politica pune în fierbere toate minţile..."
1 ianuarie 1919. Prima zi a anului şi, în acelaşi timp, ziua mea de naştere. Nu m-am putut duce să petrec Revelionul la familia lui Nicu, aşa cum am făcut-o anul trecut. Mi-a fost teamă să las casa numai cu Catinca, servitoarea, care este foarte fricoasă şi cam prostuţă; în afară de asta, a nins. Se pare că anul care a trecut a vrut să ne lase o amintire destul de urâtă, căci totul s-a topit, iar pentru mine a fost imposibil să fac acest drum prin noroi. Mica ne invitase la masa de prânz, Ali nu vrea să se ducă fără mine, şi nici Dide; îmi pare rău pentru ea, care duce lipsa meselor bune, ca la ei acasă.
Anul care a trecut a fost un an rău, atâta doar că am fost sănătoşi, mulţumim bunului Dumnezeu. În afară de asta, n-am avut parte decât de lipsuri: lipsă de pâine; lipsă, din când în când, de lapte; şi, ce este mai teribil, lipsă de lemne. Nu mai avem lemne decât pentru cel mult două săptămâni şi apoi? Nu ştiu! Încrederea şi speranţa mea sunt la Dumnezeu, la care mă rog seara şi dimineaţa.
24 ianuarie. Ieri seară am trecut printr-o mare spaimă: hornul sobei din camera mea a luat foc; a fost aşa de repede, încât nici nu ştiu când flăcările au ieşit pe acoperiş. Din fericire, domnul Lavrillier era acasă. Niciun bărbat din curte sau de pe stradă nu ne-a venit în ajutor. Nu am decât două fete proaste, care nu ştiau ce să facă şi care n-ar fi putut să se suie pe casă din cauza gheţii de pe acoperiş. Proprietarul, evreul P., a venit un moment şi a plecat. Tot aruncând apă în sobă, am înnăbuşit-o şi bunul Dumnezeu a făcut ca focul, încet-încet, să se stingă şi am putut lua masa de seară şi apoi să ne culcăm în linişte. Dacă Lavrillier pleacă, vom rămâne foarte părăsite, nu avem niciun bărbat care să ne ajute la nevoie, ce putem face noi, cu cele două servitoare şi cu proprietarul care ne arată atâta duşmănie? Îl rog pe Dumnezeu, seara şi dimineaţa, să mă ajute să pot închiria o casă în apropiere de Mica. Am încredere în El, care nu mă va părăsi. Dumnezeu mi-a împlinit rugăciunea şi ne-a făcut rost de lemne. Este meritul lui Ali, care a căutat, a vorbit şi a făcut imposibilul, şi-acum am o jumătate de vagon şi un sfert obţinut prin intervenţia lui Lavrillier. Dacă gerul nu va mai dura mult, sper că ne vor ajunge o bucată bună de timp.
De-a lungul anilor de război am citit mult, dar nu cărţi de valoare. Am înghiţit tot ca să-mi ocup mintea şi să nu mă gândesc tot timpul la nevoile noastre. Regret aceste lecturi fără folos, pot spune că adesea mi-e ruşine să-mi umplu capul cu tot felul de prostii. Ce mi-a bucurat sufletul a fost o carte a lui Renane, Impression et souvenirs de jeunesse; este un autor curat şi frumos şi gândeşte tot ce am simţit şi am gândit atât de des, s-ar zice că a citit în inima mea. Renane nu este ateu, dimpotrivă, este pios şi-l adoră pe Dumnezeu, în care-şi pune toată încrederea.
19 februarie. Slavă Domnului, mâna mea e mult mai bine. Nu chiar ca înainte, dar pot să cos şi să scriu. În sfârşit, am o cerneală bună şi aş dori că scriu toată ziua, dar mâna îmi oboseşte repede şi trebuie să mă opresc.
Ali a fost plecată în inspecţie timp de şase zile, încep să mă obişnuiesc cu singurătatea; Mica şi Geta vin în fiecare zi, câteodată împreună cu Nicu. Nu primesc vizite, întrucât nici eu nu mă duc la nimeni. Nu ascund că nu regret această situaţie. Nu pot să spun că nu-mi pasă că nu pot să mă duc unde vreau, îmi place societatea şi mai ales mişcarea. Iubesc libertatea.
Cât de mult am luptat pentru a ajunge la această linişte aparentă. M-am supus destinului. Aş fi vrut să fiu în fruntea unei uzine, a unei întreprinderi. Ştiu că aş fi putut să fac faţă unei funcţii importante, de exemplu, dacă aş fi fost soţia unui armator sau a unui proprietar de fabrică, aş fi lucrat alături de soţul meu. Dar acestea sunt jocuri ale fanteziei, am avut mult de muncă la ţară (moşia Tăuteşti, Botoşani - notă) şi cred că am făcut faţă cu bine, şi apoi am avut copii şi un soţ bun, care nu mi-a făcut viaţa amară.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
