În vara lui 2010, Andrei Makine, îndrăgostit de scrisul lui Jean-Claude Schreiber, îl convinge să-şi scrie memoriile, după care constată că niciuna dintre marile edituri nu este interesată de manuscris, cu scuzele previzibile – lumea nu mai citeşte, criza scumpeşte enorm tiparul etc. Până la urmă găseşte o editură minusculă care acceptă cu entuziasm, veteranul de 91 de ani îşi scrie cartea, care însă nu se vinde. Trei ani mai târziu, Makine dă la tipar cartea de faţă*) pentru a-l omagia pe marele patriot Jean-Claude Schreiber, a se lupta cu indiferenţa generală şi a căuta explicaţii. Cine e Jean-Claude Servan-Schreiber? Născut în 1918, aparţine unei familii celebre în media. În timpul celui de-al doilea război mondial a intrat în rezistenţă, a fost într-un lagăr de concentrare în Spania, a debarcat pe ţărmurile Provenţei în august 1944 ca locotenent în prima divizie blindată a mareşalului Lattre de Tassingy. „Viaţa lui conţine esenţa secolului XX.”
Cartea lui Andrei Makine e un amestec de memorii şi ficţiune, în care trasează drumul şi viaţa ofiţerului în lupte, evidenţiază patriotismul lui, dar şi zugrăveşte un tablou extrem de dur al societăţii franceze, evidenţiind antisemitismul din armata franceză (uluitor episodul cu colonelul care declară că, atâta vreme cât el va conduce un regiment, nu va acorda vreodată Legiunea de onoare unui evreu!) şi dubla măsură cu care au fost priviţi anii rezistenţei. Andrei Makine pune întrebarea locului ce li se rezervă celor care şi-au servit patria, care au luptat pentru idei sau binele colectiv, evocând fapte de arme ale lui Jean-Claude şi indiferenţa gereală ulterioară. „Însăşi viaţa lui îl îndepărtează de compatrioţi. Devine un martor incomod. Unora, încercarea acestui soldat le trezeşte conştiinţa încărcată a înţeleptei lor pasivităţi din vremea Ocupaţiei. Cât despre cei mai tineri, pe ei îi irită faptul că locotenentul Schreiber acoperă cu umbra lui de combatant vivacitatea şi nepăsarea tinereţii lor. Ochii lor reflectă copacii înfloriţi de pe bulevarde. Ai lui – câmpiile înzăpezite, înnegrite de explozii şi străjuite de morţi. Urechile lor sunt legănate de unduirile lascive ale saxofoanelor. Auzul lui răsună de strigătele răniţilor, de izbiturile schijelor de blingaj. Ei teoretizează existenţa în formule drăguţe, el poartă în memoria lui, în corpul lui mortificat, densitatea unei existenţe care dezminte, prin adevărul ei, toate aceste glose încântătoare.”
Evocând originile locotentului Schreiber, un evreu francez profund ataşat ţării, descendent al unor emigranţi germani, Makine atinge dimensiunea magnifică a unei imigraţii care se integrează şi îşi obţine demnitatea prin muncă.
Când o ţară nu e la înălţimea eroilor ei, „nu există păcat mortal mai mare decât indiferenţa”, scria Valerie Treirweiler în „Paris Match”. Se întâmplă cam peste tot.
*) Andrei Makine – Patria locotenentului Schreiber. Editura Polirom, traducere din limba franceză de Constanţa Ciocârlie
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
