Mai mult decât o explorare a limitelor artei sau decât oexperienţă inovatoare la nivel de limbaj plastic, expoziţia luiNick Veasey (19 martie - 4 septembrie 2011, Galeria Espace de laVallée, din localitatea Serris, la nord-est de Paris), este ofanfară de marketing. Celebrul artist britanic (care expune pentruîntâia oară în Franţa) a aşezat în spaţiul galeriei, care seamănămai mult a "hotel particulier" decât a ansamblu expoziţional, 15lucrări intitulate generic "Radiografia modei".
Un titlu exact, tautologic, câtă vreme cele 15 exponate nu suntnimic altceva decât nişte imagini, realizate cu raze X, ale unorobiecte-cult, care ilustrează marile curente din sfera modeicontemporane. Fie că este vorba despre un corset feminin, despre osacoşă brodată, despre un iPod, despre un scooter, despre unursuleţ de pluş sau despre o haină de piele Perfecto, obiectele"interpretate" de către Veasey au fost aşezate într-o camerăobscură special concepută şi au fost expuse unor raze X care, apoi,le-a imprimat imaginea esenţializată pe un film fotografic.
Radiografiile au fost ulterior scanate, prelucrate, reimprimatela scara 1/1 şi expuse în micul palat despre care vorbeam. Sau pusepe o serie de tricouri care se vând în cadrul galeriei. Cronicariide specialitate vorbesc despre faptul că Veasey doreşte sărăspândească o nuanţă de derizoriu asupra gesturilor autorităţilorpublice care încearcă, din ce în ce mai mult, să ne controleze cuajutorul razelor X şi al camerelor de supraveghere. Sau cădeturnează nişte gadgeturi, niste iconuri ale design-ului, spre ale transforma în frumuseţe pură. Oricât am rescana în minteimaginile cu pricina, în afară de ingeniozitate şi de arguţie, nuam găsit nimic altceva. Adică un motiv straşnic să invidiem PR-ulgaleristic occidental care izbuteşte să facă evenimente artisticedin orice raze chiX.
Omoştenire grea sau lupta pentru Vermeer
Pe 18 martie, comisia austriacă pentru restituirea operelor deartă furate de nazişti a formulat un aviz negativ privindretrocedarea unuia dintre cele mai celebre tablouri ale lui Vermeermoştenitorilor fostului său proprietar, Jaromir Czernin (în dategenerale, desigur nuanţabile, situaţia pretenţiilor acestora esimilară, după cum veţi vedea, celei a moştenitorilor fostuluiproprietar al bustului Domnişoarei Pogany, aflat actualmente înpatrimoniul Muzeului de Artă din Craiova). Prin urmare, faimoasapânză, intitulată "Arta picturii" (sau, după un mai vechi act debotez, "Atelierul pictorului", foto 4) nu va mai părăsisimezele de la Kunstistoriches Museum din Viena. În virtutea uneilegi din 1998, Austria a restituit până acum 10.000 de opere furatede la proprietarii lor sub cel de-al Treilea Reich. În 2009, o altălege amplificase câmpul restituirilor la nivelul operelor carefăcuseră obiectul unei tranzacţii financiare. Este exact temeiul pecare s-au sprijinit moştenitorii pomeniţi.
Dar iată povestea: în 1940, tabloul a fost cumpărat de Hitler dela nobilul austriac Jaromir Czernin, contra sumei de 1,65 milioanede reichmarks, prin intermediul directorului Muzeului din Dresda,Hans Posse. Pânza urma să ajungă în muzeul pe care Hitler doreasă-l facă la Linz, în nordul Austriei, adică în provincia sanatală. La sfârşitul războiului, pânza a fost remisă autorităţiloraustriece.
Moştenitorii au considerat că Czernin îşi vânduse ("cedase")Vermeer-ul ca să evite persecuţiile, cu atât mai mult cu cât eracăsătorit cu o evreică. Spre a-şi argumenta decizia, comisiaaustriacă a amintit faptul că Jaromir Czernin a cerut, în 1940, săfacă parte din partidul nazist. Pe de altă parte, dacă ar fi fostrestituit, tabloul "Arta picturii" ar fi ajuns, după toateprobabilităţile, să fie vândut la licitaţie şi ar fi devenit celmai scump tablou din lume. Un tablou pe care Kunstistoriches nu arfi avut proabil niciodată bani să-l recumpere, cu toate clauzele depreempţiune care i s-ar fi inventat.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
