Grupul de Acţiune Banat (Aktionsgruppe Banat), aşa cum l-a numitHorst Weber, redactorul săptămânalului sibian "Die Woche",şi,după cum ne spune unul dintre cercetătorii avizaţiai fenomenului, Mircea Rusnac, a fost una dintre cele maiimportante manifestări ale disidenţei minoritare din România subCeauşescu. Perioada de falsă relaxare ideologică a primilor ani dedupă 1970 a creat senzaţia printre oamenii de cultură, scriitori,regizori, actori, pictori, preoţi, că exprimarea propriilor idei şiidealuri este posibilă. Sistemul a reacţionat brutal. Securitateai-a adus cu picioarele pe pământ.
Membrii grupului au fostanchetaţi, bătuţi, arestaţi, au avut interdicţie de a publica şi dea părăsi ţara. Când Hertha Muller vorbeşte despre teroarearegimului comunist nu putem decât să-i dăm dreptate. Erauconsideraţifascişti, subminau siguranţanaţională, sabotau realizările impresionante ale clasei muncitoare,arsenal de acuzatii pe care le ştim, unii le-am trăit, alţii le-auaflat din dezvăluirile postdecembriste.
După aproape 40 de ani de laînceputurile mişcării din Banat, nu au fost analizate, discutate şimai ales nuanţate temele principale ale acestei mişcări în culturaşi istoria română comunistă. E ceea ce-şi propune simpozionulorganizat de Muzeul Naţional al Literaturii Române în zilele de 4şi 5 noiembrie 2010. Teme ca: "Originile culturale şiintelectuale ale Aktionsgruppe Banat", "Programul Grupului:imitaţie, influenţă, asumare, elaborare originală", "Pasiuni şicontroverse", "Confruntarea cu sistemul cultural şi politic","Aktionsgruppe Banat şi Generaţia '80", "Emigrarea literaturiiminoritare germane în RFG şi situaţia actuală" au pentru primadată posibilitatea de a fi discutate de trei dintre protagoniştiimişcării - Gerhardt Csejka, Gerhard Ortinau, William Totok -, darşi de personalităţi româneşti interesate sau cunoscătoare aleacestora. Unii dintre participanţi au descoperit în propriiledosare mărturii ale contactelor cu membrii grupului. Alţii au avutrelaţii de prietenie cu ei. Umbra poetică lui Rolf Bossertmarchează şi acum discuţiile dintre optzecişti.
După valul de dezvăluiri înlegătura cu raporturile oamenilor de cultură cu Securitatea, dupăpolemica iscată de declaraţiile Hertei Muller referitoare lacolaborarea sau necolaborarea cu sistemul, o astfel de dezbatere,fără pasiuni şi umori intelectuale, nu devine doar necesară, ci maiales trebuie situată în locul istoric şi cultural unde îşi areoriginile, importanţa şi semnificaţia. Adesea uităm că liniile deapropiere sau depărtare între culturi sau în interiorul aceleiaşiculturi nu depind de poziţionarea noastră, ci de cei care traseazăaceste linii, protagoniştii.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
