- Da, facem douăzeci de ani. Habar n-am cum s-a întâmplat. A fost o trăsnaie mare de tot. Se întâmpla în '92, plecând, teoretic, de la Grupul de Dialog Social, unde ne-am făcut mâna. Cu câţiva entuziaşti, cum era atunci. Acolo montam, pentru Piaţa Universităţii, care ştiţi că avea în fiecare seară o proiecţie pe perete la Arhitectură, cu imagini din ziua anterioară sau din altă parte, montam la studioul mic al Grupului de Dialog Social, împreună cu Sorin Ilieşiu, Horea Murgu, Mihai Gheorghiu, Sorin Drăgoi, Alina Mungiu, tot grupul ăsta, unii foarte tineri, alţii mai spre maturitate. După un an, practic, unii dintre noi au vrut să facă un studio - făceam totul absolut fără bani. Cumva tot de acolo a pornit şi Piaţa Universităţii (filmul - nota A.C.H.). Împreună cu Sorin Ilieşiu şi Vlad Păunescu am făcut un scurt-metraj, Te iubesc, libertate, cu aparatură de la Buftea. Fiindcă Televiziunea nu arăta deloc Piaţa, noi am propus să luăm aparatele, trei zile şi trei nopţi am filmat acolo şi a ieşit acel scurt-metraj. Am fost şi la Costineşti cu el, nu prea voiau să fie dat nici cei de acolo, dar într-o seară i-am convins că se poate da înainte de proiecţiile din festival, domnul Pintilie l-a văzut, că era acolo şi a doua zi ne-a întrebat dacă nu am vrea să facem un lung-metraj. Când ne-am întors în Bucureşti, am fost la dumnealui, după care ne-a propus şi pe el ca realizator, pe Stere, am picat de acord să fim trei, eu cu Stere Gulea şi cu Sorin Ilieşiu şi a ieşit lung-metrajul Piaţa Universităţii.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
