Ziarul de Duminică

Xavier Montoliu Pauli: „Grenzen sind Straßen, Graniţele sunt drumuri!”/ de Jana Balacciu Matei

Print Mail

Xavier Montoliu Pauli la Muzeul Satului din Bucureşti

02.03.2012, 00:07 400

- Din nou în România, pentru a câta oară, şi cu ce obiectiv?

- Nu mai ştiu pentru a câta oară. În 1992, la doar doi ani de la terminarea facultăţii la Barcelona, am păşit, emoţionat, într-un Bucureşti care m-a surprins, mult diferit de ce ştiam eu despre o capitală sau despre un oraş mare. Atunci am înţeles, cred, pentru prima oară, asemănările de esenţă dintre o dictatură de dreapta şi una de stânga. În 1996, când rolul meu de lector de catalană la Universitatea Bucureşti se încheia, am părăsit un Bucureşti în plină schimbare, un număr de "elevi" convertiţi în buni prieteni, unii dintre ei, ca muzicienii Lavinia şi Nicolae Coman din Bucureşti sau Diana Moţoc din Cluj, deveniţi cu timpul traducători. Am părăsit o Românie cunoscută îndeaproape, a cărei limbă o deprinsesem, de a cărei literatură mă îndrăgostisem şi care devenise, aş putea spune, o a doua patrie a mea. De atunci tot vin de câte ori pot, un an fără România este pentru mine unul trist. Obiectivul de acum? Să revăd, în goană, e adevărat, prietenii din Bucureşti şi apoi mânăstirile din Moldova, o zonă care, ca şi Transilvania, mă încântă, să petrec aici un Sfânt Nicolae şi, mai ales, să fac de "cicerone", pentru o prietenă cu mulţi prieteni români făcuţi la Barcelona, dar care până acum nu a păşit pe pământ românesc.

- Ce înseamnă o Românie devenită a doua patrie?

- Multe lucruri. De la cele două persoane care m-au întâmpinat la Aeroportul Otopeni, Sanda Reinheimer Rîpeanu, pe atunci şefa catedrei de filologie romanică a Facultăţii de Filologie de la Universitatea din Bucureşti, la solicitarea căreia Generalitatea Catalunyei mă trimisese ca primul lector de catalană în Romania, şi tu, Jana Matei, cu al tău Benvingut a Romania şi al tău Trabant, devenit de-a lungul anilor celebru (în folclorul literaţilor din Barcelona), până la un mare număr de prieteni. De la primii paşi timizi în Piaţa Amzei (al cărei farmec de atunci s-a pierdut, din păcate) până la străbaterea tot mai multor regiuni ale ţării, mereu cu plăcere. De la primii mei elevi de catalană, la cei care studiază astăzi catalana ca limba B la Universitate, având ca dascăli nu doar catalani (unul dintre aceştia, Joan Llinàs, şi el îndrăgostit de România, este aici de peste unsprezece ani!), ci şi tineri români deveniţi specialişti în limba mea. De la prima colaborare la o traducere, pentru Editura Univers, pe care am facut-o în 1994, cu tine, Jana Balacciu Matei, la solicitarea Sandei Anghelescu, o mare iubitoare a marii literaturi, până la peste 30 de volume de scriitori catalani traduşi în română în cadrul colecţiei "Biblioteca de Cultură Catalană" a Editurii Meronia şi altele apărute la alte edituri.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels