"Unde crezi că se află singurul muzeu al presei din ţară? Aitrei opţiuni", mi-a spus ghiduş un amic mai tânăr. A crezut că măîncuie şi mi-a aşteptat răspunsul cu un zâmbet neîncrezător. "LaJimbolia", i-am spus prompt şi gândul mi-a zburat la melancoliculîntemeietor al acestei instituţii, rod al efortului şi dragosteiunui singur om.
Interlocultorulmeu a rămas interzis, după care a început să peroreze cum că unastfel de muzeu ar fi fost mai la locul său în capitala ţării saula Iaşi, unde au văzut lumina zilei atâtea mari publicaţii care aulăsat urme în viaţa culturală, sau, hai, treacă-meargă, măcar laBlaj. Dar la Jimbolia?! Ce mari gazete au apărut acolo? Care suntctitorii presei de la Jimbolia?
Mi-am adus amintede un alt entuziast din oraşul în care mi-am petrecut anii deşcoală. Printre alte aşezăminte pe care, cu grijă şi cheltuieliimense de energie, le pusese pe picioare, omul avusese şi ideeaunui muzeu al ceasului. "Dragul meu, i-am zis amicului, nimeni nuare impresia că la Ploieşti s-a născut nisiparniţa ori ceasul cucuc, dar cu toate acestea singurul muzeu al ceasului din ţaranoastră se află taman în fostul târg al găzarilor. Totul e să puisuflet într-o idee şi să găseşti edili care să te ajute." Pentru cădascălul de istorie Nicolae Simache, cel care a readus în circuitpărăginita Casă Hagi Prodan, cel care a descoperit şi înfiinţat oCasă memorială I.L. Caragiale şi care şi-a cheltuit o viaţăîntreagă în menţinerea pe linia de plutire a Muzeului de Istorieavea într-adevăr suflet să dea şi laalţii.
Să ne întoarcemînsă la creatorul Muzeului Presei de la Jimbolia. Acolo seretrăsese "în cei mai din urmă ani", vorba lui Anton Pann,delicatul poet Petre Stoica dimpreună cu imensa sa colecţie deziare, reviste şi alte tipărituri. A fost visul său de a face oastfel de casă a presei scrise, un fel de imn ridicat unei profesiipe care o slujise cu sârg în tinereţe şi căreia părea să-i fi rămasdator.
Petre Stoica şi-aînceput paşii în lumea tiparului ca simplu corector şi nu îşiamintea deloc cu jenă de acest debut. În 1982 a şi publicat"Amintirile unui fost corector", o carte în care se ţine modest în umbra celor ce l-auîndrumat prin anii '50 pe atât de lunecoasele poteci ale presei deatunci. Şi care i-au încurajat zbaterile poetice, strecurându-i însuflet ideea că lupta se poate duce şi fără arme de foc, refuzândconcesiile, construind punţi, la nevoie chiar izolându-te printreierburile înalte şi florile înmiresmate.
Ideea de bătrâneţea lui Petre Stoica a prins contur şi datorită unor inimoşi edililocali care i-au pus la dispoziţie localul din strada Lorena nr.35, din cel mai vestic oraş al ţării. Prin faţa locaşului a trecutpentru ultima dată şi cortegiul care l-a însoţit pe poet, acum doiani, pe ultimul drum. Îi datorăm veşnică pomenire şi recunoştinţăpentru acest templu ridicat ziarului românesc şiziaristicii.
Şi asta cu atâtmai mult cu cât, în zilele noastre, după secole întregi de triumfpe scena actualităţii, presa pe suport de hârtie îşi trăieşteprobabil ultimii ani, devenind o amintire frumoasă.
DAN RADU STĂNESCU (n.1945) estelicenţial al Facultăţii de limbi romanice a Universităţii dinBucureşti. A publicat câteva volume de versuri şi este membru alUniunii Scriitorilor. A tradus din franceză romane şi cărţi deeseuri şi a publicat cronică literară şi publicistică, inclusivcomentarii de politică externă, în presa literară şi despecialitate. Timp de 6 ani a deţinut rubrica permanentă"Balcanisme" în Ziarul de Duminică.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
