Am tot cautat un cuvant pentru decor (care am inteles ca a fost facut chiar de patron). Oscilez intre „mainstream" si „contemporan de cartier", dar pana la urma e ca si ciocolata pe care am baut-o - destul de corecta. Avantajul e ca decorul te mai surprinde cu ceva ici colo: pe bar sta un acvariu plin cu pesti (ma intreb ce efect au basii asupra lor), pe pereti sunt vreo doua masti argintii ale comediei (din fericire lipseste cea trista).
Canapelele sunt foarte catifelate, dar parca nu te poti bucura in voie cand picioarele se straduiesc sa incapa intre masa si tabureti.
Nu lipseste, bineinteles, plasma de pe perete, cu defilari de moda.
Mi-a placut meniul special de prajituri (de tipul choux à la creme, cheesecake), ca de altfel si prajiturile expuse si intr-o vitrina la intrare, dar nu le-am incercat - erau atat de frumoase ca pareau butaforie. Poate alta data. Din pacate nu erau disponibile nici berea neagra, nici ciocolata aromata cu migdale pe care le-am cerut. Cum am spus, ciocolata cu care m-am ales intr-un final era „corecta", dar nu stiu de ce am impresia ca venea dintr-un plic. A, si inca nu am gasit o cafenea care sa ofere servetele fara sa le cer...
White Caffe, bld. Decebal nr. 7
