Ioana Nemes a expus in galerii din Praga, Amsterdam, New York, Berlin, Istanbul, Viena, Salzburg, Copenhaga si in multe alte orase din Europa si de oriunde. Mai putin in Romania. "La noi in tara nu exista galerii la nivelul la care as vrea eu sa expun.
Este un cerc vicios. Nu exista jurnalisti specializati pe arta contemporana, nu exista presa despre asta, nu exista curatori, nu exista fonduri, galeriile nu au bani sa sustina artistii, nu exista cumparatori. Si la noi nu exista nici tehnologia necesara. La noi, ca artist, daca nu vrei sa faci pictura sau desen, nu prea ai nicio sansa. Daca trebuie sa torni in plastic, poti sa faci asta doar afara si este destul de costisitor", spune Ioana Nemes.
Este cu atat mai greu de patruns pe piata de arta contemporana din strainatate cu cat pentru o galerie este un efort considerabil sa sustina financiar un artist care vine din Romania.
"Pentru ca artistul roman nu are niciun fel de sprijin de la stat spre deosebire de artistii straini. Expozitia mea Relics for the Afterfurure de la Berlin a costat 60.000 de euro. In ce priveste «profitul», deocamdata functionez pe «survival mode», dar planuiesc sa imi castig existenta din arta cat de curand", spune Ioana.
Pentru artista povestea a inceput in 2001. Dupa terminarea Universitatii de Arte din Bucuresti, s-a intalnit cu un galerist din Praga. "El s-a oferit sa investeasca in proiectul meu pe care l-am inceput cu aproape noua ani in urma dupa ce am vazut experimentul unui psiholog care incerca sa isi diagnosticheze pacientii prin diverse nuante si culori. El a descoperit ca poti afla de la pacienti lucruri pe care acestia nu vor sa le dezvaluie doar cu ajutorul culorilor", explica ea.
"Am incercat sa vad cu ce poti sa ramai din cantitatea de timp pe care o ai la dispozitie intr-o zi obisnuita. Asa ca am inceput sa tin un jurnal zilnic in care dau note pe o scara de la -10 la +10 (zero fiind starea de echilibru) pentru mai multe domenii ale vietii mele: fizic, intelectual, emotional, financiar, destin. Iar la finele fiecarei zile aleg si o culoare care sa i se potriveasca. In timp am adaugat si text. Cand fac toate astea incerc sa fiu cat mai obiectiva cu putinta, sa ma detasez si sa vad ce se intampla cu toata energia care intra intr-un om si iese din el sub o forma sau alta intr-o zi oarecare. Piesele acestea sunt un fel de portrete ale timpului", spune Ioana Nemes.
Atunci cand trebuie sa-si expuna piesele, ii place foarte mult sa aleaga in functie de ce anume cauta curatorul in expozitia aceea si nu dupa vreo logica anume a zilelor. De exemplu, "la Bienala de la Istanbul stiam care e contextul, ce informatii vor sa puna pe tapet. Si mai stiam ca am doar un perete pentru o zi. Asa ca am ales o zi negativa intr-un mov plin peste care am scris cu auriu. Ziua aleasa are ca moto un citat din cartea lui Alain de Botton, «Status Anxiety». Citatul, «Shopaholic Adulteress Swallows Arsenic After Credit Fraud» este titlul pe care un tabloid l-ar fi dat unui articol despre madame Bovary daca aceasta ar fi trait in zilele noastre. Citatul se potrivea foarte bine cu ziua respectiva, dar si cu criza economica in care ne aflam. Asa ca ziua cu pricina a fost aleasa pentru a fi expusa la Istanbul", spune Ioana.
Total diferita de ce a facut pana acum este expozitia sa curenta la Berlin, Relics for the Afterfurure (Brown). Este prima dintr-o serie de patru episoade - Brown, White, Red si Black. Fiecare corespunde unei regiuni geografice - Romania, Grecia, America (cultura nativilor) si Africa.
Ceea ce face aceasta serie de expozitii este sa investigheze cu instrumente alternative si subiective felul in care muzeele arhiveaza si produc istoria.
In ce priveste Romania, Ioana a cautat magia pierduta a ritualurilor romanesti traditionale. "Trecutul mi se pare foarte important. Este mereu reinterpretabil si, cu uneltele de acum, cu tehnologia si cunostintele de azi putem explica si descoperi atat de multe elemente noi din trecut. Si un singur nou element aflat astazi schimba toate datele trecutului pana in prezent", spune Ioana.
