Deci stilul romanesc si eleganta nu se exclud reciproc. Mai mult decat atat, traditia romaneasca si cultura populara si eleganta se imbina foarte bine. Nu toata lumea e Victoria Lipan sau Ion. Iar eu am descoperit saptamana asta ce a mai ramas din vechiul Bucuresti, unde mancarea era buna, restaurantele elegante si oaspetii bon-viveuri - Vatra, adica noul Vatra, pentru ca restaurantul s-a mutat. De pe Brezoianu ... pe Brezoianu, intr-o vila mare, luminoasa, decorata cu enorm de mult bun-gsut in stilul brancovenesc, cu geamuri cat roata carului ca sa te zgaiesti la trecatori, cu mese zdravene, scaune confortabile si servete tesute la razboi de maini dibace de romancute.
Vatra a fost intotdeauna un restaurant cu mancare buna si o doza rara de respect pentru clienti. Asa ca evolutia lor nu poate decat sa ma bucure, pentru ca demonstreaza ca daca esti serios si iti faci treaba cu sarg si drag, e imposibil sa nu ai succes.
Poate suna exagerat, dar Vatra imi restituie increderea in tara asta, pentru ca printre toti nametii jegosi se mai iteste si cate un ghiocel din asta.
De ce oare oamenii din restaurantele bune nu au
nicio problema cand facem poze? In loc sa tipe ca din gura de sarpe ca le furam sufletul si retetele inegalabile sau sa sara cu facaletul, cei de la Vatra s-au uitat binedispusi cum m-am pozat cu batranica si cu cazanul si m-au facut sa ma simt in largul meu.
As vrea si eu sa ma bucur ca sunt roman ungur sau ungur roman, sa faca si neamul asta lucruri laudabile care sa-mi trezeasca mandria de bastinas. Din pacate se intampla foarte rar, dar cu unele lucruri, precum Vatra, chiar poti sa te mandresti. Evident, clasa politica actuala nu face parte din ele. De fapt, nu cred ca a fost vreodata un prilej de mandrie. E ca o forma urata de relief pe obrazul tarii, ca o mlastina. Asta e, ce sa facem, pe langa muntii semeti, marea albastrasi campiile aurii, mai avem si mlastina namoloasa. Pentru Vatra m-as face roman sadea - Imrescu. Dar cred ca si asa sunt deja bucurestean adevarat, de 20 de ani de cand salasluiesc pe aici, si pot sa ma bucur de Vatra asa cum se cuvine. Evident, Vatra face mai bine acordul intre carnat si muraturi decat il fac eu intre subiect si predicat. Dar fac eforturi. Ca primarul de sector.
Vatra reprezinta tot ce are mai bun neamul romanesc - ospitalitate, servicii impecabile, atmosfera foarte primitoare si, normal, o mancare cum nu cred ca se mai gaseste prin Bucuresti.
Chelnerii zambitori si vorbareti, cand vine vorba sa-ti recomande cate o bunatate din meniu, cu bucurie iti aduc un carnacior de casa, usor afumat, putin tras la tigaie, care, nu exagerez, se topeste in gura si creeaza dependenta. Langa carnati merge ca prin vis fasolea batuta pana se face cremoasa, piscata de usturoi si acoperita cu firicele de ceapa dulce prajita. Crevete sa fie ala care bate asa ceva. Ca sa nu mai vorbesc de painea alba de casa, moale ca spuma laptelui. Sau de salata de vinete care pastreaza ceva din aroma fumului de jar, servita cu felii de rosii si cu ceapa taiata maruntel. Adaugati la asta multe soiuri de vinuri romanesti de calitate si o muzica populara adevarata care-ti merge la suflet si o sa intelegeti de ce nu-ti mai vine sa pleci de la Vatra. Iti creste inima cand te uiti in jur sau in farfurie. Si nu-mi vine sa zic nicio rautate, oi fi bolnav ca n-am niciun pic de fiere in mine.
Restaurantul asta ar trebui reprodus in fiecare oras din Romania si folosit la promovarea turismului. Nu saracu' Ilie ca doar n-o sa vina turistul sa-l viziteze pe el. Oamenii vin pentru bucataria adevarata, nu aia cand agroturistatorul scoate carnea de la Metro din congelator si o arunca in uleiul incins in janta de tractor - ala nu e agroturism. Orice ministru, in frunte cu doamna ministru, ar trebui sa fie obligat sa faca toate mesele de protocol numai aici si atunci imediat toate delegatiile straine ar prinde drag de noi.
Sigur, a contribuit mult la starea asta de bine si faptul ca am vazut soarele. Ce mai conteaza ca s-a umplut Bucurestiul cu capcane de tancuri ca in "17 clipe ale unei primaveri" sau "4 tanchisti si un caine"? Mai tineti minte filmul in care armata eliberatoare e prezentata prin intermediul celor patru tanchisti veseli, mandri de neam si de Lenin, care cu tancul lor treceau peste toate provocarile unui razboi nedemn si ii radeau pe fascisti? Curajul, determinarea si optimismul lor ne trebuie ca sa trecem dintr-un cartier in altul in Bucurestiul de azi, capcanele fiind aceleasi. Eu le-as recomanda celor de la Mosfilm sa vina si pe strazile din Bucuresti sa filmeze partea a doua a filmului: "Multi tanchisti si o gramada de caini vagabonzi". Nu de alta, dar dupa gerurile naprasnice din iarna asta, au murit toate vietatile, mai putin cainii vagabonzi, care se inmultesc. Eu i-as exporta in Siberia sa populeze. Oricum, am inteles ca acolo lupii sunt pe cale de disparitie. De cand au desfiintat gulagul, nu mai au ce manca. Lupii.
Noi in schimb am avut ce manca la Vatra. Ciorba de fasole cu afumatura este perla zemurilor, cu bucati mari si fragede de ciolan afumat si o salata de ceapa rosie, doar cu un fir de ardei iute murat. Daca il aduc aici pe Frank ala sau cum il cheama de la FMI, mananca o ciorba din asta si vine transa imediat.
Toate mancarurile din locul asta sunt bune, zemoase si cu gust. Ca la mama acasa - ma rog, n-as putea spune ca mama stia sa gateasca asa bine. De fapt sunt putine mame care stiu, si alea se angajeaza la Vatra.
Apropo de drumurile astea si starea actuala a natiunii, nimeni nu e responsabil nici de cum arata, nici de cum n-o sa arate; in schimb, ba p-a ma-tii din stanga in dreapta si in interior functioneaza cu o veselie si un dinamism de ai impresia ca toti politicienii sunt in opozitie. Aici la Vatra, pe de alta parte, toata lumea e responsabila pentru bunastarea clientului - si Doamne, o fac bine!
Ciolanul afumat ar ajunge un trimestru la o comisie parlamentara, desi, la pofta si viteza cu care ciordesc baietii astia s-ar putea sa ma contrazica. Poate e doar optimismul meu incurabil...
Pomana porcului e alta delicatesa - bucatele de carne macra inoata intr-un sos "lejer" de usturoi, cu doua insule de mamaliguta de casa in mijloc. Toti nutritionistii ar trebui sa faca cheta si sa doneze la Vatra, pentru ca daca vii de trei ori aici imediat trebuie sa vizitezi un nutritionist. Pai cum sa te stapanesti si sa nu mananci pana la ultima firimitura sarmalele in foi de varza, cu afumatura, intr-o zeama cu putina boia si cu cimbru? Daca oricare cititor gaseste un restaurant din Bucuresti unde sarmaua e mai gustoasa, promit ca scriu un articol intreg despre locul ala. Dar va spun sigur ca sarmalele de la Vatra sunt inegalabile.
Fiecare secunda in care o masa la Vatra nu e ocupata e o pierdere pentru cineva. Si se vede ca lucrurile bune merg de la sine. Nu le trebuie nici multinationala de tigari sa le puna poster, nici fabrica de bere sa le dea pahare. Locul isi pastreaza eleganta si atmosfera primitoare.
Placinta cu branza si clatitele au un lucru in comun ñ nuanta minunata de auriu cu care ne rasfata ochii, datorita oualor adevarate folosite de bucatareasa vrednica. Si, bineinteles sunt foarte bune.
Si uite asa, cu mancarea inegalabila de la Vatra, am mai facut un pas spre primavara.
