Criza financiara nu a dezechilibrat numai economia mondiala si conturile companiilor din toata lumea, ci a afectat si psihicul celor indirect implicati, dar aspru afectati. Astfel incat toti au ajuns sa isi imagineze destinatii de escapada dintre cele mai neobisnuite. Unii se viseaza locuind intr-un castel din Scotia sau intr-un sat eco din Brazilia, altii imbarcati pe un vapor care sa ii duca in Patagonia unde sa traiasca in mijlocul coloniilor de pinguini.
Din cauza timpului limitat si a bugetului de criza, planul propriu de evadare din cotidian a fost definitivat in jurul unei destinatii suficient de indepartate incat sa imi spele creierii, dar destul de apropiata de tara incat bugetul sa nu fie prea tare afectat. Asa am ales Hallstatt, o statiune de munte din Austria, care din fotografii parea un colt de rai. Initial a poposit pe desktop-ul calculatorului timp de cateva luni, dar a devenit realitate intr-un sfarsit de august dupa un drum care insa nu facea insa parte din basmul pe care mi-l imaginasem atata vreme.
Am parasit autostrada care leaga Salzburg de Graz pe o ploaie torentiala, iar cei 50 de kilometri de drum national pareau mai degraba calea spre casa groazei decat spre o destinatie de vis. Vizibilitatea era de doar cativa metri, serpentinele parca gandite de creatorii Need for Speed, norii negri erau hotarati sa isi verse amarul cat pentru toata vacanta, iar ideea ca in Hallstatt este interzis accesul cu masina nu facea decat sa potenteze cosmarul.
Din fericire, dupa o ora am ajuns la pensiunea de pe malul lacului Hallstätter si am descoperit ca cei cazati in statiune au acces motorizat. Mai mult, nici nu am parcat bine ca ploaia s-a oprit si, printre nori si aburi s-a dezvaluit pentru prima data lacul aflat la o aruncatura de bat de noi.
Era doar o prima mostra din farmecul asezarii care a fost declarata patrimoniu UNESCO, fiind inclusa pe lista UNESCO World Heritage Sites. Iar in lumina soarelui am regasit nu numai imaginea de pe calculator, ci si alte unghiuri din care unul dintre cele mai fotogenice locuri pe care le-am vazut vreodata isi dezvaluie cele o mie de fete.
Orasul este construit pe o fasie de pamant, la baza muntelui si pare ca pluteste pe lac. Din lipsa de spatiu, cei 1.000 de locuitori s-au dezvoltat pe verticala, astfel incat Hallstatt da impresia unui oras de jucarie pe mai multe niveluri. De la un capat la celalalt poate fi parcurs in maximum 20 de minute, dar ai nevoie de conditie fizica serioasa pentru a urca pe aleile sau pe scarile abrupte care fac legatura intre terasele multiple. Normal, lacul este personajul principal si se vede din orice unghi, fie ca imparte scena cu turla bisericilor, cu o pajiste inverzita sau cu vilele din lemn care troneaza semete.
La prima vedere imi imaginam ca terapia antistres va include lungi sesiuni de plaja pe pajistea cu iarba cruda din fata pensiunii, dar am decoperit atractii inedite. In primul rand mina de sare, care a fost gandita ca un muzeu interactiv. Salzwerk, dupa cum ii spun localnicii, este cea mai veche mina de sare din lume si a fost pentru multe secole principala sursa de venit a locuitorilor din Hallstatt. Mina este cocotata la inaltime, iar accesul se face fie cu un furnicular, fie pe jos, dupa o urcare de o ora prin padure. De sus, peisajul este cu adevarat antistres, genul de terapie despre care specialistii in relaxare ar descrie-o ca pe o combinatie intre aromaterapie (aerul de munte si mirosul de conifere), cromoterapie (amestecul de culori este incredibil) si cateva elemente din gimnastica.
Si pentru ca cel mai bine uiti de stres prin munca, imediat ce treci de portile salinei primesti un costum de miner (lipseste lampasul) colorat diferit in functie de dimensiunile turistului. Erau patru variante de culori, iar pentru dimensiunile mele s-a potrivit un costum verde care ma facea sa seman mai degraba cu un angajat REBU. Intreg procesul este foarte amuzant si starneste zeci de blituri ale aparatelor minerilor de ocazie.
Urmeaza apoi partea nerecomandata claustrofobilor, o incursiune de 300 de metri printr-un tunel minuscul, tunelul Christina (numit dupa mama imparatesei Maria Tereza) moment in care intregul grup de turisti a uitat de aparatele din dotare si a grabit pasul. Nu lipsesc insa partile amuzante. Accesul in adancul pamantului, in locurile de unde se extrage sarea, se face pe doua tobogane de lemn. Primul este doar un preambul, are 
numai cateva zeci de metri, dar al doilea este una dintre principalele atractii. Considerat cel mai lung tobogan din lemn din Europa (64 metri), astepti la semafor pentru a porni coborarea, iar ghidul ne-a amenintat ca in cazul in care alunecarea depaseste viteza legala, vine si amenda. Pentru ca totul este supravegheat de o camera video (care fotografiaza si reactia "minerilor"), iar la final este afisata viteza de alunecare. Recordul a fost de aproape 40 de kilometri pe ora si i-a apartinut bineinteles ghidului, care cu siguranta ca exerseaza tehnica de multe ori pe zi.
Experienta in mina este completata de proiectii de film, pe malul unui lac salin, care prezinta istoria locului si povestea minerilor, dar si monologul unui miner in marime naturala, robotizat, care vorbeste (numai in germana) despre viata celor care lucrau in mina. Tot el spune povestea faimosului Mann im Salz (omul in sare), un miner care a trait in urma cu 2.500 de ani si care a fost descoperit, perfect conservat, in 1734.
Finalul este la fel de amuzant, iesirea din mina se face cu ajutorul unui trenulet din lemn, ritual care imita exact ceea ce se intampla pe vremuri. Si pentru a-ti aminti de intreaga experienta, ghidul, care poarta hainele minerilor de pe vre-mea Mariei Tereza, iti daruieste la final un flacon de sare de productie locala.
Dupa atata "munca," am alungat stresul cu un suc de mere si cu o sesiune de fotografii panoramice de pe terasa construita langa turnul lui Rudolf (Rudolfsturm), care pe vremuri apara mina de invadatori.
Terapie antistres poate fi considerata si o plimbare pe malul lacului, alaturi de lebedele si ratele salbatice (care tocmai isi invatau puii sa zboare), o scena ce pare dintr-un alt secol. Merita si o scurta sesiune de plaja pe pajistea de la marginea orasului unde pot fi observati si pestisorii care au fost adusi special in lac la cererea imparatesei Elisabeta (Sisi).
Mai sunt si detaliile de care austriecii sunt fascinati: ciresul crescut in asa fel incat sa fie lipit de peretele unei case, gardurile din pietre de rau sau lemnele de foc asezate intr-o ordine perfecta. La atmosfera de basm contribuie si locuitorii, care nu renunta nicio clipa la costumele traditionale incat ai impresia ca faci figuratie intr-o productie Heidi sau Sunetul muzicii. Apropo de muzica, in fiecare sambata sunt organizate concerte Mozart, iar pentru o experienta inedita, merita un drum de cativa kilometri si o urcare cu telecabina pentru un concert Haydn in pestera.
Austria marcheaza in acest an 200 de ani de la la moartea compozitorului Joseph Haydn si in toata tara sunt organizate concerte speciale. Dar nicio sala de concert nu se poate compara cu atmosfera pe care o creeaza muzica celui supranumit "parintele simfoniei" printre opere de arta de gheata, intr-o pestera situata la inaltime.
Revenind la vedeta vacantei, lacul din Hallstatt, turistii au la dispozitie mai multe metode de a-l descoperi, fie ca este vorba de vaporas sau hidrobicicleta. Noi am ales o barca motorizata, electrica, o varianta un pic mai mica a ambarcatiunilor din
La Dolce Vita al lui Fellini, si au fost suficiente doua ore pentru a descoperi toate cele 1.000 de fete ale orasului de pe lac.
Daca va gandeati ca o statiune idilica din Alpii austrieci, cum este Hallstatt, nu are nimic in comun cu shopping-ul, este timpul sa aflati ca sunteti departe de adevar. Un card premium MasterCard® se va dovedi si in aceasta escapada foarte util. In primul rand, va puteti rezerva camere la mini-hotelurile din Hallstatt sau din afara statiunii, care sunt la fel de frumoase si de moderne ca unele dintr-un hotel mare, dar costa pe jumatate. Majoritatea magazinelor din statiune accepta plata prin card, asa ca nu trebuie sa va faceti griji in privinta cash-ului - veti putea plati fara probleme cu cardul dumneavoastra MasterCard®. Ca intreaga regiune, shopping-ul in Hallstatt are un aer special: poate ca nu veti face aici ultimele achizitii in materie de haine sau de pantofi, dar veti gasi suveniruri incantatoare. Cardul va va ajuta sa pastrati savoarea vacantei petrecute in Alpi, daca veti profita de oferta variata de sapunuri din magazinele austriece si, apropo de savoare, nu trebuie sa ratati turta dulce, care face deliciul turistilor in fiecare an.
