"Am terminat in 1986 Automatica si mi-am facut stagiatura la Sinaia, la Oficiul de Calcul de la Mecanica Fina, mai intai ca analist, apoi inginer de sistem - echivalentul unui administrator de retea de acum. De ce Sinaia? Am avut noroc, am putut alege datorita mediei. Eu sunt ploiestean, iar Bucurestiul era destinatie inchisa."
Dupa 4 ani la munte, imediat dupa Revolutie, Trofin si-a dat demisia, desi i se oferea un post de conducere pe partea de administrare si exploatare a bazei de date. "Am considerat insa ca e mai bine sa incerc sa fac ceva fara sa depind de stat, adica de multi factori subiectivi. Am mai ramas insa la Sinaia vreo doi ani, timp in care am intrat in turism". Cum si inainte isi exersase abilitatile de ghid montan sau monitor de schi, a inceput sa lucreze ca reprezentant al unor firme straine de turism, iar pe perioada de vara ca fotograf la diverse evenimente. In '92-'93 a infiintat impreuna cu doi prieteni o scoala de schi, care functioneaza si acum la Sinaia, dar dupa alti doi ani a decis sa lase muntele pentru Bucuresti si "lucruri mai serioase".
"Mi-am cautat fostii colegi de facultate sa incercam sa lucram impreuna si am avut sansa ca doi foarte buni prieteni cu care lucrasem in turism sa isi infiinteze un centru comercial, la momentul acela chiar primul. Ei copiasera conceptul dupa ce vazusera prin Germania si l-au numit massa - primul centru comercial cu capital privat. M-am angajat la ei, pe un job comercial, sarcina mea fiind sa dam centrului o anume structura. Mai intai am definit care ar fi compartimentarea noastra, de cate spatii am dispune. Am mers in general spre un hipermarket, dar bazandu-ne pe bun-simt, nu cunoastere. In timp insa, mi-am dat seama ca am nevoie de o structurare a informatiilor si am gasit un program foarte interesant, la vremea aceea finantat partial de un fond american pentru dezvoltarea afacerilor in Europa. Era o scoala de afaceri fara frecventa, un executive MBA (Asebuss), o scoala pentru oameni care au deja experienta si vor sa isi dezvolte afacerea. La un moment dat, cand afacerea creste, daca nu ai cunostintele necesare, nu poti atrage o echipa si construi un sistem". Lui Trofin, care avea pe atunci 33 de ani, i-a placut ca avea si timp alocat special pentru networking si ca a cunoscut oameni din diverse domenii, cu care a pastrat legatura intr-o 
retea aparte. "Pentru mine acea perioada a fost extrem de utila, am inteles mult mai bine ca trebuie sa fii foarte realist si ca orice rezultat nu e relevant decat in raport cu resursele pe care le folosesti. Am cunoscut si niste oameni foarte interesanti, iar pe de alta parte am intrat intr-un sistem. Acest program functioneaza si azi si fiecare promotie face cunostinta cu cele anterioare, avem in fiecare an o petrecere la care participam toti si suntem conectati prin e-mail, putem oricand apela pentru informatii, sprijin."
retea aparte. "Pentru mine acea perioada a fost extrem de utila, am inteles mult mai bine ca trebuie sa fii foarte realist si ca orice rezultat nu e relevant decat in raport cu resursele pe care le folosesti. Am cunoscut si niste oameni foarte interesanti, iar pe de alta parte am intrat intr-un sistem. Acest program functioneaza si azi si fiecare promotie face cunostinta cu cele anterioare, avem in fiecare an o petrecere la care participam toti si suntem conectati prin e-mail, putem oricand apela pentru informatii, sprijin."Dupa ce si-a vandut actiunile din afacere, Trofin a incercat sa intre in parteneriat sau sa se angajeze la companii straine, cum este Eisberg. "Singura diferenta intre ce face angajatul unei multinationale si statutul pe care mi l-am ales eu a fost sa merg pe niste contracte de dezvoltare piata. Am un PFA si am un contract de management prin care mi-am asumat niste responsabilitati si targeturi, cerand profit share. Si acum lucrez in acelasi sistem, care e ceva mai riscant decat cel de angajat, nu am carte de munca, dar in momentul in care reusesti e mult mai rentabil. Si, daca privim prin prisma riscului, e si mult mai mare satisfactia."
Tot atunci i-au atras atentia niste cursuri de inteligenta emotionala. A citit mult si a vanat seminarii si specialisti in domeniu, pentru ca s-a intrebat mereu de ce, in aceleasi conditii, oameni de valori egale reusesc sau nu. "Am avut colegi de liceu si facultate foarte buni, pe care i-am admirat, dar care in timp s-au prabusit, nu s-au adaptat. Cred ca initial un ziarist a studiat si a ajuns la concluzia ca nu suntem ca masinile si avem un sistem emotional care ne face sa ne placa ceva, sa respingem altceva si sa avem o anume adaptabilitate relationala. Iar daca nu te cunosti, nu te poti motiva. Mie mi se intampla des, mai ales lunea, sa am nevoie de un pic de exercitiu de motivare in fata oglinzii. Poti avea o gandire clara de conducere, dar trebuie sa ai si capacitatea sa le explici celorlalti de ce trebuie sa te urmeze. Asta e inteligenta emotionala, a carei parte buna e ca se poate educa, spre deosebire de inteligenta abstracta."
La Eisberg Romania ( al carei client principal este McDonalds, cu aproximativ 70%) a ajuns in 2004. In decembrie a semnat contractul si in ianuarie a inceput lucrul. Acum responsabilitatea sa principala e sa adapteze traseul si viteza filialei din Romania a companiei, pentru a atinge tinta stabilita de grup. La fel ca un ghid montan. "Diferentele filialei romanesti fata de celelalte se refera doar la stadiul de dezvoltare. Singurul lucru in plus pe care, poate, il facem e sa comunicam, sa explicam, constienti fiind ca, poate, exista consumatori care ar avea nevoie de serviciile noastre, dar nu le cunosc. Tehnic, responsabilitatea mea e sa propun in ultimul trimestru al fiecarui an un buget pentru anul urmator si sa ma tin de indeplinirea lui. Suntem chiar acum in plina desfasurare pentru construirea unei hale. Ce se va modifica (in functie de cum va evolua criza) e doar o anume sortimentatie pe care o sa o propun, asta daca nu o pastram pe cea existenta. Avand in vedere specificul activitatii (produse alimentare de consum zilnic) nu ma astept, indiferent de nivelul crizei, ca cei care cumpara acum sa treaca la produse mai slabe. Ma astept intr-adevar sa consume mai putin, dar nu vor schimba calitatea."
La sediul din Pantelimon al companiei se lucreaza acum la noua hala de 3 milioane de euro, pentru ca se vor extinde atat capacitatea de productie la 3000 de tone/ an, cat si gama de produse. Cu un competitor local si un importator drept concurenta, Trofin se asteapta totusi ca Romania sa atinga nivelul Ungariei in urmatorii 5 ani. Are incredere in consumul de produse sanatoase si proaspete ("romanii sunt mai deschisi la produse noi, mai dispusi sa incerce si sa accepte provocari de calitate care le pot imbunatati stilul de viata"), dar nu lasa nici partea de comunicare neacoperita.
A avut si ideea de a cumpara o parte din tirajul unei carti despre salate ca parte a componentei de comunicare. "Salata nu e neaparat ceva auxiliar la felul principal cum am fost obisnuiti. Iar pe mine, care sunt un gourmet, dar nu prea imi place sa pierd timpul in bucatarie, salatele ma avantajeaza."
Cat despre timpul liber, a ramas fidel muntelui si schiului, dar nu exclude golful pentru un viitor apropiat, mai ales ca are o casa la Breaza, unde se afla primul teren profesionist de la noi. "Mult timp mi s-a parut un sport mai greu de inteles, dar in ultima vreme, avand multi prieteni pasionati, am inteles si care e atractia. Trebuie insa sa-mi fac si timp, pentru ca investitia in golf e foarte mare, mai mare decat in schi, si m-au invatat elvetienii (si viata) ca trebuie sa fim eficienti, asa ca daca investesc in echipament, trebuie sa am si timpul necesar sa practic sportul respectiv." Calatoriile prefera sa le faca in masina proprie: "O data pe vara facem un tur prin Europa, alegem o destinatie si eu si sotia, copilul. Imi place mult cu masina, imi place sa conduc, pentru ca ai si alta interactiune cu oamenii".
