Din vorba in vorba cu... Romeo Cosma avocatul care apara afaceri

„Am ajuns intamplator sa fac dreptul. Parintii mei sunt amandoi ingineri agronomi, iar pasiunile mele sunt floricultura si pomicultura. Ma incarc cu energie atunci cand vad livada inflorita", povesteste Cosma. Asa ca prima data a dat examen la agronomie. „Norocul meu ca am picat. Am ajuns la drept pentru ca am cunoscut o fata care era studenta la litere".

In 1990, Cosma era admis la prima facultate particulara din Romania, Universitatea Ecologica. „Eram in armata si lucram ca telefonist la Spitalul Militar Central. Pentru admitere s-a dat un test de inteligenta, nu un test care viza cunostintele acumulate. In mod normal ar fi trebuit sa fiu pregatit la doua discipline: filosofia si istoria. La ambele eram deficitar". Parintii sai l-au incurajat foarte mult sa termine dreptul, mai ales pentru ca „si-au dat seama ca, dupa revolutie, agricultura nu va mai fi ce-a fost inainte, adica un sector industrializat, organizat". In plus, o cariera de judecator nu il atragea - „de un judecator prost te prinzi in 10 ani.

Pentru ca tace. Si nu stii niciodata daca a inteles ceva sau daca e atent la ce spui. Un avocat, in schimb, este vocal. El trebuie sa-si sustina un punct de vedere, sa-si construiasca o argumentatie, sa stapaneasca foarte bine subtilitatile institutiilor juridice".

Taxa pentru examenul la Universitatea Ecologica era de 100 de lei. „Daca picai examenul iti dadeau 80 de lei inapoi. Adica riscai numai 20 de lei", un risc mic pentru o miza importanta la momentul respectiv - statutul de student. „Iar asta era conditia ca sa ma accepte fata. Ca inainte de 1989 ori erai student, ori nu erai. Nu prea se amestecau taberele".

Asa ca in 1990, in toamna, Romeo Cosma incepea cursurile la facultatea de drept. Pe vremea aceea studentii nu aveau prea multe optiuni cand venea vorba despre locuri de munca part-time. Asa ca, pentru banii de buzunar Cosma facea comert. „Cumparam bluze si le vindeam fetelor la pret dublu. Comert nesimtit. Cand am terminat facultatea aveam doua costume, pe care mi le cumparasem chiar atunci, in ultimul an, de la Apaca. Si trei saci de carti. In rest o pereche de blugi, doua tricouri si o geaca de piele cu petice".

Dupa facultate a urmat perioada de practica, la Galati, unde a fost asistentul decanului baroului. In barou a intrat in vara lui 1996, urmand ca, 11 luni mai tarziu, sa-si ia definitivatul. De atunci si pana acum s-au schimbat foarte multe in avocatura, spune Cosma. „Inainte de 1989 avocatul era un intelectual. Dupa 1995, cand a aparut legea 51 - privatizarea avocaturii - au aparut cabinetele individuale si avocatii au inceput sa alerge dupa bani. Dupa „95 a inceput marea goana".

Cosma sustine ca un rol important in cariera sa l-a avut „norocul de oameni care au avut incredere in mine. Am avut sansa sa primesc cazuri mari. Intotdeauna am avut clienti mai importanti decat ma recomanda varsta sau vechimea. Iar avocatura si frizeria se invata pe capul clientului. Nu vei sti niciodata sa tunzi daca cineva nu-si risca parul".

In 1998, Cosma incepea colaborarea cu Catalin Chelu, unul dintre cei mai mari investitori de pe Bursa de la noi - „avocatii din Bucuresti faceau privatizare cu AVAS, eu faceam privatizare cu Catalin Chelu. AVAS-ul

vindea, Chelu strica licitatiile. Aceeasi realitate privita din doua perspective diferite".

Dar pana la omul de afaceri, primul client al lui Cosma a fost senatorul Marius Necula, fostul prefect de Galati. „Pe vremea aceea era un tanar intreprinzator angrenat in miscarea politica de tineret din Galati, inginer de profesie, un om cult si aflat atunci intr-o relatie cu fata unui om politic. Cineva a scris un articol calomnios la adresa lui si el m-a angajat pe mine sa-l apar", isi aminteste avocatul. A urmat apoi un alt client important. „Era aflat intr-un proces de evaziune fiscala deviat din cercetarea lui Iacubov, cel care a facut prima inginerie financiara din Romania. Legea evaziunii fiscale aparuse de numai 4 ani si nu prea fusese folosita. Un proces de acest gen, cu un prejudiciu evaluat la un milion de dolari, era pe vremea aceea o chestiune teribila. Clientul meu a fost nevinovat. Dupa un an si jumatate am si demonstrat asta", spune Cosma.

Dar nu exista avocati care sa fi avut numai cazuri castigatoare. Avocatii batrani spuneau ca „daca esti convins ca ai dreptate, mai gandeste-te daca faci un proces. Daca esti, in schimb, convins ca n-ai dreptate, fa un proces ca... cine stie?". Pana in anul 2000, Cosma atinsese si el nivelul maxim de notorietate pe care ar fi putut sa-l aiba in Galati. „Tineretea, in avocatura, nu este un argument. Iar avocatura de litigii este o chestiune la moda. Un avocat care face litigii poate fi celebru 4 ani. Maxim. Iar explicatia este cat se poate de logica. Nimeni nu castiga toate procesele. Exista o rata de esecuri. In 4 ani se acumuleaza atat de multe insuccese incat nu mai poti sa-ti pastrezi notorietatea".

Atunci a luat initiativa de a constitui o societate civila de avocati. Nu exista niciuna in Galati si era foarte important ca „varfurile", cei mai buni avocati, sa apartina unei societati, spune Cosma, mai ales in conditiile in care maximul de performanta pe care il poate atinge un avocat este sa aiba 50% din piata. Dar, „am inteles, destul de tarziu, ca piata de provincie nu receptioneaza ca fiind necesara o astfel de organizatie". Asa ca, in urma cu doi ani si jumatate, Cosma deschidea un birou la Bucuresti. „In primele trei luni am studiat piata. Si am deschis primul birou vizavi de Palatul de Justitie. Gandire de provincial. Mai tarziu aveam sa inteleg ca nu are nicio importanta cat de aproape sunt birourile de locul in care se judeca oamenii".

A urmat luarea unei decizii - „daca fac firma de avocatura pe genul corporatist sau un butic de avocatura. Nu puteam sa fac o corporatie pentru ca intram prea tarziu in competitie cu nume mari. Asa ca am facut un butic de avocatura, adica o casa cu maxim 15 avocati (acum suntem 11), care sa aiba competenta profesionala ca la marile case de avocatura, dar care sa aiba o relatie mult mai stransa si mai directa cu clientii". A fost greu, dar nu atat de greu pe cat s-a asteptat. Cand a inceput sa lucreze in Bucuresti, cifra de afaceri a organizatiei era 100.000 de euro, iar acum se apropie de un milion de euro.

Pentru Cosma sunt foarte importante relatiile cu clientii - „de multe ori sunt prietenii nostri, nu prea mai sunt doar clientii nostri". Ca sa fii un servisant bun „trebuie sa fii mai destept decat clientul tau. Daca nu esti mai destept, este foarte greu sa-i fii util", spune Cosma. De aceea, de multe ori „noi ne depasim atributiile de avocati. Dupa ce ajutam clientul sa incheie o afacere ajungem sa-i fim sfatuitori in business".

De-a lungul timpului, avocatul spune ca nu a pierdut niciun client si pentru acest lucru esential este momentul de debut. „Primele trei luni sunt de tatonare. Atunci impartim onorariile la jumatate pentru ca e interesul nostru sa cunoastem clientul. Este o investitie din partea noastra", explica avocatul. S-a intamplat sa si refuze clienti. „Pe cei aventurosi. Nu poti sa faci business serios in avocatura. In avocatura te bazezi mult pe incredere. Nu te poti ascunde in spatele unui contract. Relatiile personale sunt mult mai importante. Iar sa pazesti un milion de euro e ca si cum ai pazi o fata. Poti avea o gramada de contracte si de clauze, dar daca ai scapat milionul din mana, nu esti sigur ca il mai primesti inapoi. Cand sunt implicate sume mari se fac altfel tranzactiile".

Acum firma sa se implica mai ales in restructurari de companii. „Clientii nostri isi conserva investitiile, sunt afectati de criza economica la fel ca toti ceilalti. Lumea nu sta in loc. Piata creste sau scade. Niciodata nu sta. Iar pe noi ne va afecta aceasta criza mai putin decat pe altii. Pentru ca suntem o firma mica. Iar clientii nostri vor supravietui pentru ca activeaza in domenii care vor continua sa existe".