"Dependenta de munca este recunoscuta drept nevoia obsesiva de a munci sau obsesia asupra serviciului, cu tendinta de tulburare obsesiv-compulsiva, un tip de obsesie mai amplu, legat de ordine, perfectiune si control, in detrimentul flexibilitatii, deschiderii si eficientei", explica Georgeta Paunescu, psiholog la Centrul Medical Medsana. Workaholicii sunt de obicei angajati pe posturi competitive sau de creatie, spune aceasta, si nu efectueaza munca de rutina. Consecintele sunt destul de triste - performante profesionale scazute, probleme de sanatate, conflicte intre viata privata si cea profesionala. In Europa 28% dintre angajati manifesta un stres ridicat, ceea ce creste riscul de anxietate, depresie sau epuizare.
Conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii, 27% dintre adultii din Europa au experimentat cel putin o problema de sanatate mentala in decursul unui an, motiv pentru care se preconizeaza ca pana in anul 2020 depresia va fi principala problema de sanatate a adultilor si copiilor din tarile dezvoltate. Un prognostic cel putin trist daca nu chiar tragic. De aici pana la sindromul burn-out nu este decat un pas.
Despre burn-out s-a tot scris in ultima vreme, mai ales de cand a inceput sa fie letal (vezi cazul fostului manager de audit de la Ernst &Young). Sindromul poate fi recunoscut dupa simptome ca epuizare, insomnie, depresie, cinism, scaderea creativitatii, furie, tendinta de enervare si de a da vina pe ceilalti, lipsa totala a satisfactiei si poate aparea nu doar in cazul dependentilor de munca.
"Cred ca e important sa stii ca se poate intampla oricui, ca nu esti un ratat daca obosesti, nu inseamna ca esti mai slab, mai putin calificat pentru job sau mai putin capabil sa-ti faci treaba. E doar oboseala, nu scade IQ-ul", spune Mihnea Marin, avocat. In teorie nu suna deloc greu. In viata reala, insa, acest sindrom se manifesta la din ce in ce mai multi. Unii nu-si dau seama ca il au, altii iau masuri la timp - "Ce am facut? In primul rand am avut o discutie serioasa cu sefa mea. I-am spus ca, daca imi apreciaza munca si daca vrea sa continui sa o fac la fel de bine, trebuie sa-mi dea macar doua saptamani de concediu. Si sa nu ma sune in perioada aceea. Norocul meu a fost ca a inteles", povesteste Teodora Nistor, manager de filiala la o banca.
De partea cealalta a baricadei, dar la fel de periculos, este sindromul bore-out. Te simti nervos cand te intorci de la birou? Esti epuizat emotional? Te surprinzi zacand minute intregi pe canapeaua din sufragerie in timp ce fixezi peretele alb din fata ta? Nu, nu suferi de sindromul burn-out, ci poate de sindromul bore-out, spun americanii. Bore-out (sau "sindromul plictiselii"), chiar daca suna hilar, este destul de serios incat sa aiba reale sanse de a deveni cat de curand noua "boala de birou" la moda. "Estimam ca 15 procente din oamenii care lucreaza in marile corporatii sufera de acest fenomen", spune Peter Werder, co-autoul cartii de management "Boreout!: Overcoming Workplace Demotivation". "Unii angajati pur si simplu nu sunt folositi la adevarata lor valoare si capacitate intelectuala". Acesta este unul dintre motivele pentru care acestia petrec uneori zile intregi mimand munca, ceea ce nu face altceva decat sa genereze un stres negativ, iar rezultatul - o depresie puternica, dar ascunsa la locul de munca.
Dependenta de munca apare din diverse motive, de la un nivel scazut al respectului de sine (urmare a esecului in alte domenii ale vietii) si evitarea unor dificultati de comunicare pana la lipsa de putere si control. "Se poate identifica o posibila legatura intre dependenta de munca si anumite tipuri de comportament generate de practici corporatiste precum: promovare a imaginii marcii, fidelizare fata de valorile organizationale, practicile companiei", explica psihologul Georgeta Paunescu. Recomandarile sale pentru cei care sufera de aceasta boala sunt un bun management al timpului de lucru, un echilibru intre timpul de lucru si cel petrecut in afara biroului dar si intre viata personala si cea profesionala si un bun management organizational.
