"Cand esti considerat ok, inseamna ca ai primit sarutul mortii", a declarat la un moment dat Terry Gilliam, sau "Captain Chaos", dupa cum a fost poreclit. Si cu ultimul sau film, "Tideland" ("Tara Minunilor"), regizorul face probabil o declaratie de intentie, un avertisment pentru urmatoarele sale opere: filmul sau nu este deloc ok. Si te poate face ko. Ceea ce e in general rau, cu cateva exceptii.
Combinatie de "Alice in Tara Minunilor" si "Vrajitorul din Oz", "Tideland", spune regizorul, este despre hotararea copiilor de a rezista intr-o lume care s-a obisnuit sa-i perceapa ca pe niste victime neajutorate. Si, cum Gilliam n-are nicio rezerva in a arunca pe ecran punctele cele mai dureroase ale societatii din ziua de azi, s-a folosit de ecranizarea dupa cartea omonima a scriitorului Mitch Cullin pentru a explora si desfiinta un univers al copilariei distorsionat, extrem, populat de monstri si imbibat de nebunie.
Personajul principal al filmului este Jeliza-Rose (Jodelle Ferland), alungata de regizor intr-un teritoriu pustiu-ostil, total impropriu dezvoltarii normale a unui copil. Cand mama toxicomana (Jennifer Tilly) moare, tatal Noah (Jeff Bridges), fost-rocker-actual-dependent-de-heroina, o duce pe Jeliza-Rose "la tara", in darapanata casa a mamei lui, in mijlocul lanurilor de grau din Texas. Odata ajuns, singura lui grija este sa-si ia doza zilnica de vis, lasand-o pe Jeliza-Rose sa descopere singura imprejurimile. Ceea ce fata si face, insotita de papusile ei fara corp, cu care se lanseaza in nesfarsite conversatii (vocea papusilor este tot a pustoaicei Jodelle).
Numai ca doza lui Noah este o supradoza, asa ca barbatul moare si incepe sa putrezeasca in scaunul sau preferat. Jeliza-Rose, obisnuita cu "vacantele" imobile ale tatalui sau, nu-si da seama ca el a murit si se avanta tot mai departe in jurul siluetei amenintatoare a casei (decor inspirat din tabloul "Christina's World" al pictorului american Andrew Wyeth).
Chiar daca nu pleaca din Kansas si nu ajunge in Oz, Jeliza-Rose da totusi peste o fata batrana-vrajitoare chioara, alergica la veninul de albine (de unde si costumatia care o acopera complet). Dell (Janet McTeer) este pasionata de taxidermie si-si petrece timpul impaind animale atunci cand nu are grija de fratele ei, epilepticul retardat Dickens (Brendan Fletcher), un adevarat Om de tinichea, caruia nu-i lipseste inima, ci creierul. Dickens se crede capitanul unui submarin imaginar si vrea sa ucida un rechin imens, de fapt un tren, spaima lanurilor de grau.
Prima referinta este, desigur, "Alice in Tara Minunilor". Dar Jeliza-Roze nu este deloc Alice. Mai degraba noi petrecem doua ore incercand sa intelegem un taram intors pe dos (vezi afisul), in acelasi timp macabru si vizionar, pentru ca Gilliam nu se dezminte de la talentul lui de a (re)construi lumi fantasmice, haotice, dezordonate. In acest univers, Jeliza-Rose este mai degraba acasa. Ea nu e deloc un outsider uimit si intransigent judecator (ca in cartea lui Lewis Carroll). Prin urmare, noi, spectatorii, suntem intrusii, iar lumea lui Gilliam nu este, cel putin aparent, primitoare.
Fara a fi "de nevazut", dupa cum au declarat criticii americani, "Tideland" este un film incomod, destinat cinefililor aventurosi, pentru ca e genul de la care iesi dupa o jumatate de ora sau care iti lipeste ochii de ecran pana la terminarea genericului. Desi frustrant, incifrat, lent si pe alocuri extrem de macabru (tatal care putrezeste, aluziile sexuale dintre Jeliza-Rose si Dickens, doza pregatita de fetita pentru tatal ei, ceea ce o transforma tehnic intr-o criminala), "Tideland" merita vazut mai ales datorita lui Jodelle Ferland, o actrita minuscula, dar foarte talentata, care calca pe urmele unor Haley Joel Osment sau Dakota Fanning. Ma intreb cat a inteles ea din rolul lui Jeliza-Rose...
Tideland/Tara Minunilor
R: Terry Gilliam
Cu: Jodelle Ferland, Jeff Bridges, Brendan Fletcher, Janet McTeer, Jennifer Tilly
Din 10 noiembrie
