De atunci sunt in consiliere post-traumatica. Piticul s-a plans ca i-as fi suparat prietenii - presupun ca e vorba de intelectualimea noii republici, schimbatorii neamului, salvatorii ideologiilor, gardienii binelui. Sunt un nemernic...
Desi am sa-mi pastrez vesnic in amintire acele secunde cand i-am auzit vocea suava prin telefon, promit in fata natiunii sa nu mai comit aceasta hidosenie in viata mea. Voi ramane un admirator silentios al
marelui intelectual - cat contrast intre statura fizica si marimea gandirii. N-as vrea ca cineva sa ma inteleaga gresit, cum ca as avea ceva cu inaltimea omului; eu care la randu-mi nu sunt vreun semet ca bradul (les notres comme les coniferes), am toata simpatia pentru cei pe care americanii ii denumesc „provocati vertical". Promit ca voi incepe sa fiu un cititor fidel al spatiului virtual pe care-l umple gandirea acestui titan.
marelui intelectual - cat contrast intre statura fizica si marimea gandirii. N-as vrea ca cineva sa ma inteleaga gresit, cum ca as avea ceva cu inaltimea omului; eu care la randu-mi nu sunt vreun semet ca bradul (les notres comme les coniferes), am toata simpatia pentru cei pe care americanii ii denumesc „provocati vertical". Promit ca voi incepe sa fiu un cititor fidel al spatiului virtual pe care-l umple gandirea acestui titan. 
Acum pot sa recunosc ca acel telefon i l-am dat ca sa cer sfaturi existentiale de la cineva care a vazut chiar si Noua Caledonie si care intelege interactiunile complexe din univers. El o fi cel mai indicat sa ma scoata din mizeria morala a inutilitatii existentei mele. Sfatul fiind refuzat, voi ramane in ea. In mizeria existentei mele. Cu aceasta neimplinire in suflet a trebuit sa-mi trec in revista optiunile si m-am refugiat la Ali Baba. Nu, dragii mei cititori, nu e un alt pitic la fel de intelept si nu e nici macar Palatul Victoria - e un restaurant oriental, cu un personal evident mult mai onorabil decat „elitele" tarisoarei. Baietii care l-au insotit pe Ali Baba in demersurile lui ar putea veni si aici, macar ca sa manance bine, inconjurati de cadane unduitoare si ritmuri languroase de muzica arabeasca.
Ca si pestera lui Ali Baba, pe dinafara nu-ti spune mare lucru, ba chiar, daca nu esti un obisnuit al locului, nu esti cuprins de incantare. Dar cum intri si simti mirosurile imbietoare, esti cucerit.
Neaparat incercati humus la inceput - e o crema fina ca matasea, peste care s-a picurat ulei de masline delicios si pe care au asezonat-o cu muguri de pin prajiti si crocanti, cu
patrunjel proaspat si cu ceva boia. Omoara orice suparare, alina orice suferinta si te pune in starea de spriit necesara ca sa infrunti criza. Mai acum cateva zile auzeam o conversatie intre doi onorabili oameni de afaceri - trebuie ca erau oligarhi. Si ii spunea unul celuilalt: „Mai, nu-i gluma cu criza asta. Sa vezi ca, daca nu se termina repede, trebuie sa ne apucam din nou de furat".
patrunjel proaspat si cu ceva boia. Omoara orice suparare, alina orice suferinta si te pune in starea de spriit necesara ca sa infrunti criza. Mai acum cateva zile auzeam o conversatie intre doi onorabili oameni de afaceri - trebuie ca erau oligarhi. Si ii spunea unul celuilalt: „Mai, nu-i gluma cu criza asta. Sa vezi ca, daca nu se termina repede, trebuie sa ne apucam din nou de furat".Solutia ar fi infiintarea Ali Baba SRL. Fiecare tara are o misiune, o viziune, o ideologie, nu? Credeti-ma, aici la Ali Baba e mai curata decat oriunde in zona politichiei romanesti. Si mult mai usor de inghitit. Ca si pasta de naut putin acrisoara (de la doua picaturi de zeama de lamaie), servita cu bucatele de rosii proaspete. Frate blogoman, vino-ncoace, simte-te bine, iti promit ca-ti trec toate complexele. Si asta e numai mancarea. Ca sa nu mai vorbesc de cadanele care te servesc la masa - dar sa stiti ca fusesem informat de asta si mi-am cerut voie de la nevasta-mea inainte sa vin, ca sa nu-mi iasa vorbe. Vine vreun paparat si ma urmareste aici la restaurant si dupa aia iar trebuie sa ma explic acasa. Dar treaba e ca la carte - muzica e dans din buric, original, si o shaorma de pui la fel de originala: fasii de carne patrunse, fragede, zemoase, cu o crema senzationala de usturoi. E foarte gustos sa mananci in ambianta asta de voluptate orientala. Locul e chiar frumos decorat, autentic; sigur, mai putin ladoiul frigorific din mijloc - oricum n-aveau mai nimic in el, asa ca ar putea sa-l arunce.
In niciun de caz nu sunt de aruncat frigaruile de pui, asa aromate si gustoase cum rar gasesti, dar si Has Has kebab, cu cartofi prajiti si salata de varza rosie. Nu stiu cum reusesc oamenii astia sa fragezeasca atat de bine carnea, dar dupa ce mananci saorma sau kebab „la ele acasa" nici ca-ti mai vine sa te apropii de palidele imitatii din Bucuresti.
In plin proces de bucurie gastronomica incercam sa deslusesc cine ar fi prietenii marelui ganditor. O fi nea Mihaies. Iluminatul asta, la sfarsit de saptamana iar a fugit pana la capatul gradinii si a facut o gramajoara. Serios - am vazut-o publicata azi in ziar. Ma gandesc ca o fi prieten cu bloghistul complexat ca „ideile" (chiar asa departe sa nu mergem) - adica aberatiunile fanatico-pseudo-intelectuale parca se regasesc la ambii. Presupun ca se inchina la acelasi bou de aur. Desigur, Mirciulica numeste
gandire personala ajustarea realitatii. In diferite institutii de tratare a sanatatii se afla un numar mare de indivizi care se considera Napoleon, altii sunt analisti politici sau salvatorii neamului - fiecare cu ce-l duce mintea. De asta e mult mai bine sa fii doar un simplu vanzator de tigari. De aici, de la inaltimea trotuarului, se vad lucrurile mult mai clar decat de la inaltimea abisala a filosofiei mihaiesiene. Apropo de ajustarea realitatii, Maestrul povesteste ca Gingis Han i-a poruncit pictorului curtii sa-i picteze portretul. Ingrata insarcinare si foarte periculoasa, mai ales pentru ca hanul era chior de-un ochi si schiop de-un picior. Dar pictorul ingenios i-a facut portretul Gingis Han calare, tintind cu arcul. Ingeniozitatea artistului de a prezenta chipul conducatorului a fost cu darnicie rasplatita, evident. Cred ca nea Mihaies stia povestea lui Gingis Han. Si pentru ca vazui in scrierea domniei sale referire la ideologia de partid sau lipsa ei, oricand m-as incumeta la o o dezbatere publica despre ideologia dansului. Nimic de condamnat - trebuie sa traim din ceva fiecare.Asa-mi veneau mie gandurile la Ali Baba - dar eram foarte bland, anesteziat de dulceata muzicii, de gusturile orientale, de oamenii placuti care ne serveau. Va spun eu dragii mei: vine primavara; asta nu poate fi oprita nici macar de Cipite piticul. Eu nici n-am incercat sa opresc desertul - crema de lapte cu miere, cu fistic, cu migdale, cu banane, cu pepene galben, cu inghetata, foietaje cu miere, sirop de zahar, menta. Il declaram orientalul nostru preferat; desi e aproape de Piata Muncii, e de fapt aproape de orientalul bucurestean.
* Articolul a fost scris in urma cu doua saptamani.
Soseaua Mihai Bravu nr. 213.
Rezervari la: 021 / 327 48 10
