Oare nu s-o fi sinucis Emma Bovary pentru a scapa de agonia indigestiei? In final, savureaza chiar si arsenicul, „cu teribilul sau gust de cerneala". Atentie amatorilor de caracatita, se stie ca secreta o cerneala neagra.
Nici personajele din carti nu pot lupta neintrerupt cu monstrii, fie ei din lumea exterioara, sau demoni interiori; chiar si Beowulf trebuia sa faca o pauza mica pentru cate o gustare.
Ca si in viata, personajele literare sunt ceea ce mananca (sau ceea ce dau altora sa manance). Bridget Jones se mentine cu greu pe linia de plutire, cu ajutorul a nenumarate pahare de Chardonnay si tigari vinovate. Harry Potter e vrajit de berea fara alcool, iar cititorul isi da seama ca pretinsa Regina a Narniei e de fapt vrajitoare atunci cand ii ofera lui Edmund o cutie de rahat „legata cu panglica verde".
Edmund habar nu are ca e vorba de „rahat vrajit si ca cel care a luat o imbucatura va dori sa manance din ce in ce mai mult si, daca nu e oprit, va ajunge sa moara de la atata mancat, intr-o desfatare finala".
Nu se poate ca momentul madlenei din „In cautarea timpului pierdut" sa nu va fi facut sa poftiti la o briosa adevarata. Exista chiar o reteta in „Dining with Proust" (La masa cu Proust), o carte de bucate dedicata felurilor de mancare proustiene. E vorba de un pandispan de fapt, asa ca poti face un amestec la care adaugi fulgi de migdale. E clar insa ca e mai usor sa le cumperi decat sa le prepari.
Terciul e de baza in romanele lui Dickens. E vorba, de fapt, de un porridge subtire, fara ovaz, doar grau sau faina de secara, fara lapte, nefiert. Ti se face si mai mila de Oliver Twist...
Ian McEwan a scris o reteta pentru peste la cuptor in „Sambata". Neurochirurgul Henry Perowne o pregateste, iar McEwan avertizeaza: „unde nu sunt mentionate cantitatile, aveti incredere in instincte sau dorinte". Gustul promite sa fie minunat, datorita sofranului, ardeilor chilli si midiilor.
Si in literatura contemporana gasim placeri gustative. Exista chiar „foodie memoirs", un fel de jurnale gastronomice.
In „Food Romance" Laura Lockington dovedeste ca gatitul e o dovada de iubire, la care e bine sa adaugi umor. Nasterile, mortile, nuntile - toate sunt marcate de mese memorabile si fiecare capitol incepe cu o reteta. „Stuffed: Adventures of a Restaurant Family" e povestea unei familii evreiesti care are grija ca fiica lor (autoarea) sa nu cunoasca foamea, asa ca o rasfata inclusiv cu tort de ciocolata.
Gatitul din carti (sau gustatul lor) te apropie si mai mult de poveste. Dar, spre deosebire de citit, ingrasa.
