Cum m-am îndrăgostit de Bali?
Soare, nisip, ocean: cam de atâta a fost nevoie să mă îndrăgostesc fără scăpare de senzaţia de zen absolut al celui mai frumos loc pe care l-am văzut în ultimii ani. Da, da, aş mai merge de câteva zeci de ori să privesc apusurile pe plajă la Jimbaran. Să-mi împart pumnul de arahide din acelea mici şi sărate cumpărate de la indonezianca zâmbitoare (dar cu puţine cunoştinţe de limba engleză) cu veveriţele care-mi fac vizite noaptea pe terasa vilei acoperite cu flori de frangipani. Să mă las copleşită de frumuseţea impunătoare a templelor suspendate în mijlocul apelor şi de calmul desăvârşit al locuitorilor din insulă. Aş da oricât ca, în loc să privesc zăpada pufoasă de pe geamul unei staţiuni de ski, să mă distrez cu forfota maimuţelor în căutare de banane în rucsacul turiştilor.
