Caci acest continent are o istorie lunga in populisme. Pe urma mi-am dat seama ca America de Sud: 1) nu e asa unitara precum pare pentru un superficial european si 2) sta mult mai bine decat ne-am putea noi imagina. De exemplu, Chile are una dintre economiile cele mai dinamice din lume - in Santiago de Chile sunt mai multe elicoptere personale decat oriunde altundeva.
Revenind la ale noastre, populismul domneste prin zona asta, iar partidul peronist e la putere in Argentina de vreo 60 de ani - de acolo trebuie sa ne inspiram si noi. Asa de interesant e subiectul incat, cu ingaduinta dumneavoastra, ii voi dedica articolul de astazi, iar topul restaurantelor de anul trecut promit sa vi-l dezvalui saptamana viitoare, cand vom vorbi, printre altele, despre Grand'eur si decadere; un loc extrem de spectaculos, ca un foc de artificii frumos - l-au tras repede, a stralucit o saptamana si a cazut exact de la etajul 13 la subsol.
Locatie perfecta, concept extraordinar - toate ingredientele erau reunite intr-un singur loc. Plus mult, mult caracter autohton.
Din fericire, la Buenos Aires restaurantelor le lipseste filonul autodistructiv care se gaseste din belsug pe la noi, asa ca la ei te poti baza ca mananci bine multa vreme intr-un loc. Daca ajungeti acolo, trebuie neaparat sa mergeti la la Cabana, un loc unde vita argentiniana, si-asa deja cea mai buna carne din lume, trece de statutul gastronomic si se transforma intr-o minune de care nu te mai saturi. Sigur, si la Buenos Aires se pot face topuri ale restaurantelor, desi cred ca si cel mai umil steakhouse de la ei bate detasat locuri cu blazon din Europa. In principiu, restaurantele cred ca sunt singurul lucru care ar trebui tinut din Argentina, ca restul...
M-a interesat foarte mult cum un "popor" despre care noi nu stim multe - adica argentinienii - a putut preamari un personaj precum Eva Duarte. Daca vreodata vei ajunge in Argentina, cititorule, vei intelege ca totul se leaga. Fara a dori sa-i jignesc, pentru ca sunt foarte simpatici, argentinienii sunt poporul cu cea mai mare - nici macar nu o poti numi criza de identitate pentru ca nu au avut identitate niciodata; din 1914 cand englezii au incercat sa-i puna intr-un fel de tara, ei isi cauta identitatea si se afla in permanenta criza pentru ca nu o gasesc. Dupa parerea mea, cea mai buna definitie a argentinienilor a fost data de un localnic: "Argentinienii sunt niste italieni care vorbesc spaniola si se cred englezi". Jumatate din tara, insa, traieste in marele pampas, pana la Tara de Foc - acestia sunt adevaratii argentinieni, care nu au nici ei neaparat o identitate, dar nici nu-i intereseaza subiectul.
Pe ei ii intereseaza haciendas si cirezile lor de vite. Dupa cum mi-a spus un patriot argentinian in avion, "problema cu vita argentiniana este ca daca apuci sa mananci o data, apoi nu-ti mai trebuie niciun alt fel de carne". Lasand la o parte coeficientul de exagerare cu care sunt impodobite afirmatiile patriotilor, omul chiar a nimerit-o: odata ce gusti carnea de vaca argentiniana, orice alta friptura, indiferent de buna, ti se pare o imitatie pala. Ce-o fi avand oare? Faptul ca tin vaca pe camp timp de trei ani, ca sa zburde si sa pasca dupa voia inimii?
Nu ca argentinienii ar fi niste oameni dedati la zburdat si alte activitati vesele, fiind un popor destul de depresiv. Tangoul este un dans mortuar, foarte potrivit pentru o tara de sinucigasi, intr-o continua depresie. Ce diferenta fata de Brazilia, cea mai mare putere economica din America de Sud, care nu se impune doar ca forta economica dominanta, ci si ca mediator social si economic. Brazilia e o tara vesela, unde oamenii danseaza samba, canta bossanova si sunt multumiti de soare si de tot ce le ofera natura. Pe cand argentinienii sunt schizofrenici, suicidali si deprimati, dar cu un ego mai mare decat obeliscul de pe Avenida de Nueve
de Julio, cea mai lata strada din lume. Totul e superlativ la ei - cel mai larg bulevard, cea mai mare inflatie, cea mai penibila guvernare... Apropo de ego si superlative, stiti cum se sinucide un argentinian? Se arunca de la inaltimea ego-ului lui. Schizofrenia argentinienilor - dihotomia, ca sa fim eleganti, e vizibila si in faptul ca e tara din America de Sud cu comunitatea evreiasca cea mai puternica, ceea ce nu i-a oprit pe toti nazistii sa se refugieze in Argentina si sa conlocuiasca intr-o veselie. E foarte greu de inteles cum o tara cu o high society bine dezvoltata si un mare respect pentru uniforma militara englezeasca a reusit sa-si aleaga ca simbol o fata de moravuri usoare si agramata pe deasupra, a carei cultura generala consta din reclamele de sapun pe care le intona la radio. Cu toate acestea, ea a fost si ramane idolul lor. Care, intr-un interviu acordat cu ceva timp inaintea disparitiei sale premature, spunea in felul urmator: "Cele mai importante onoruri pe care le poate primi o femeie din popor sunt dragostea celor saraci si ura oligarhilor".
Dar cum noi nu suntem aici sa judecam popoare, trebuie sa spunem ca, la restaurante, Buenos Aires e imbatabil. Doua Brazilii impreuna n-o sa faca o mancare asa buna ca in Argentina. Si nu numai vita - totul e nemaipomenit: branzeturile, laptele, inghetata - cele mai bune din lume. Iar la restaurante poti intra oriunde, din cartierul La Boca pana la restaurantele de lux de pe Avenida de Nueve de Julio - peste tot vei avea parte de un regal. Toti fac gratar - pentru ei carnea de vita e ca orezul pentru japonez: se subintelege, nu se poate fara. La Cabana este un restaurant unde cea mai mica friptura cred ca are vreo 700 de grame, dar nici steakul de 1.200 de grame nu e o raritate. O fi aerul, o fi iarba, nu stiu ce-o fi, dar este cea mai tandra, mai dulce, mai savuroasa carne, cu un gust ce-ar determina orice vegetarian sa renunte la credinta.
E pacat ca ii tratam pe sud-americani cu o superioritate complet nejustificata si ca nu intarim relatiile economice si culturale cu ei. Am avea numai de castigat pe toate planurile. Nea Mazare stie ce face. Si poate ne-am contamina si noi putin de bucuria de a trai a brazilienilor si de modul solar in care privesc viata. Sa mergi seara la un restaurant cu carnea perfecta dupa care sa te duci sa dansezi tango intr-o milonga - nu stiu de ce argentinienii sunt asa deprimati. E aproape la fel de fascinant ca atunci cand mananci la o churrascaria pe malul lagunei din Rio si incununezi seara cu un caipiroska in mijlocul multimii pe Copacabana. Asta e diferenta intre Argentina si Brazilia: diferenta intre tango si samba, tragicomedie si joie de vivre, dar si intre vita argentiniana si churrascaria.
Bref, am avut o vacanta senzationala cu oameni nemaipomeniti, care mi-a incarcat bateriile mai ceva ca iepurasului Duracell.
Si, asa cum a spus Evita, sa traiasca mi companeros descamisados. Acum ca a trecut criza o sa mancam de nu ne vedem, numai la restaurante bune. Deci, cu optimism si cu pieptul inainte, in frunte cu partidul si poporul, spre noi culmi ale revolutiei morale.
