Saptamana asta am vrut si noi sa vedem iepurasul din palarie, adica numarul de iluzionism gurmand de la Illusions. Dupa ce ne-am dus pana acolo suntem in masura sa va confirmam ca locul e exact ceea ce spune numele - un numar de iluzionism. Am zis si noi ca poate-poate, cirivi ciriva. Nu. Din punctul nostru de vedere nu a fost real.
E doar un numar de magie greceasca - te duci si stai ca bouletul in fata portii iluzionistului. Adica nu-ti raspunde nimeni. Doar meniul e scris pe o oglinda in care ai putea sa te barbieresti. E, de fapt, un numar combinat de iluzionism si patriotism ca la Marasesti - pe aici nu se intra. Deci lunea asta nu ne-a fost propice ca sa mergem la Illusions.
Dar cum nu ma descurajez asa usor, mai ales cand e vroba de mancare, am auzit un pont si ne-am deplasat pana la casa Select. Nu stiu daca au copiat numele, dar cred ca au ambitia sa fie un fel de nomenclatura a tuturor berilor de pe piata, avand in vedere cantitatea de reclama pe care nu mai stiau unde sa o inghesuie. Noi insa eram asa tufliti de faza cu iluzionismul, ca nici macar toate semnele alcoolice nu ne-au descurajat si ne-am gandit ca ne-am retras intr-un loc mai popular, la talpa tarii.
Casa e cum e, terasa e cum e - niste urme de palmieri la intrare, probabil ce nu s-a furat din rondul de la Universitate a fost transplantat aici. Cred totusi ca intentia omului e destul de onorabila, rezultatul insa e mai chestionabil.
M-a dat pe spate tehnica folosita pentru acoperirea meselor si care mi-a amintit de vremea raposatului, cand restaurantele, in loc sa foloseasca detergentul inexistent, intorceau cearsafurile (adica fetele de masa) pe dos si gata. Aici, pe mesele de plastic de pe terasa se gaseau niste sticle inscriptionate cu numele berii, insa erau puse pe dos. Probabil in ideea ca bei pana pici sub masa si atunci o sa poti deslusi numele berii. Cum noi n-am cazut sub masa, ne-am multumit sa citim Cuic. De ce sunt toate de-a-ndoaselea in tara asta? Cu toate astea, inceputul macar ne-a pus in tema, ne-a introdus in atmosfera.
Care mi s-a parut foarte interesanta. Mai ales traficul - o combinatie de tipi duri care nu intrau pe poarta principala, ci pe o usita laturalnica, alti tipi duri care s-au asezat la o masa langa noi, plus o sumedenie de participanti la ceea ce eu am dedus ca era o conventie a companiilor acelea piramidale, pentru ca ieseau incarcati de borcanase cu tot felul de alifii anticelulitizante pe care urma sa le vanda ca sa-si suplimenteze pensia sau salariul.
Cat despre fata care a reusit sa vina la zece minute dupa ce ne asezaseram la masa, daca nu era prea dotata pentru o meserie in domeniul serviciilor, cel putin la obraznicie statea foarte bine - vorbele le avea la ea. Greseala mea a fost ca am intrebat de ce mai au diverse chestii trecute in meniu daca ele de fapt nu exista. La care dansa m-a repezit imediat: „Da’ ce-ati vrea, sa le scoatem?! Si ce, e vina mea ca nu avem??"
Evident ca nu era vina ei. Cum nu din cauza ei fasolea batuta pur si simplu nu se putea manca - la ce gust avea, ori era stricata, ori era din peste. Carnatii erau ok, asa ca macar ceva-ceva tot am gustat din farfuria aia. Smantana pentru ciorba de burta avea un gust nedefinit, usor intepator si cam prea fermentat. Numai Danone poate sa faca asa ceva. Cred ca in smantana asta au adunat tot know-how-ul Danone, de la esensis la acreala, asa ca se poate folosi foarte bine in loc de acel produs pentru imbunatatirea tranzitului intestinal. Daca n-ai facut azi nimic, mananci o lingurita si imediat faci tot.
Ciorba de burta a fost comestibila, daca facem abstractie de smantana, iar din platoul rece, mai totul era de la conserva, dar macar am ciugulit vreo doua jumari si niste ardei gras. Ceapa ce era mai naturala.
Intre timp, ne uitam la lumea care trecea pe strada si mi-am dat seama ca zona asta e sectiunea transversala a Bucurestiului adevarat - tot gasesti, de la doamne in rochite crosetate, la domni cu burta la vedere si pana la ditamai statia de benzina, cat sa explodeze cinci case. Se adauga la atmosfera teiul steril, adica neinflorit, carciuma care e la sosea, dar n-are nimic de-a face cu carciumioarele la sosea din vechiul Bucuresti, corpul diplomatic la doi pasi de aici, alesii cu blocurile lor de serviciu. Tot ce-i mai bun in tara e aici. Si presupun ca toti pot sa se reuneasca aici la casa selecta - doar facem parte dintr-o tara selecta. Locul asta imi aduce aminte de povestile de dinainte de ’89 care explicau de ce a construit marele conducator canalul Dunare-Marea Neagra - pentru ca e mai usor sa intri in geografie decat in istorie. Asa si Casa Select - in istoria Bucurestilor n-o sa intre cu siguranta, decat daca o sa se strice treaba si mai rau, dar macar s-a fofilat in geografia orasului. Atat de selecta e casa, incat nu-i mai lipseste, dupa parerea mea, decat o identitate. In schimb, are toate reclamele de bere posibile din oras. As intreba agentiile care se ocupa de reclama pentru brandurile astea de ce si-or fi pus sigla tocmai aici. Ma rog, as arestaurant, asa bere.
Pe de alta parte ne plangem si noi aici ca babele la baia comunala - locul asta macar e deschis. In plus, e restaurantul perfect ca sa slabim. Eu unul am de gand sa-l frecventez des pentru ca nu pot manca nimic si parca vad cum o sa-mi dispara kilogramele. Nici tigaia picanta nu se poate manca, nici vita, asa ca stam bine.
Tortul era oarecum comestibil, desi mai mult ca fel principal pentru ca era usor sarat. Cred ca tortul si fasolea batuta sunt facute din aceeasi materie prima. In plus, am avut parte si de reactia ingrijorata a chelneritei cand a vazut ca nu mancam: „Nu v-a placut? Da’ asta ce-a mai avut?!"
Ii comunicam pe aceasta cale ca „a fost la fel ca si cealalta". In schimb, trebuie sa recunosc ca franzela a fost impecabila - a avut si miez, si coaja si am putut sa o inghit. Si inghetata a fost buna, ca nu a fost facuta de ei - era de la Bambi, Bigotti sau ceva de genul asta.
O declaram pe fata de la Casa Select chelnerita anului - faptul ca am iesit nebatuti si neatinsi de prima parte din tigaia picanta a fost pura intamplare. Cred ca nu stia ce vom scrie.
Casa Select nu e demna de vreun Imre, imi pare rau, asa ca primeste 0. Barat.
