La restaurant cu Peter Imre: La Violeta la masa - Violeta's Vintage Kitchen

22 feb 2008 Autor: Peter Imre

Candva, cu multi, multi ani in urma, in negura istoriei, pe taramul orasului Bucuresti, inainte ca bordurile sa fi imbunatatit fenomenal viata citadinilor, traia un dictator care conducea tara cu o mana de fier - il vom numi aici "Marele Dictator&quo

Multi oameni de peste mari si tari au fost pacaliti de iscusinta cu care dictatorasii l-au rasturnat pe Marele Dictator, si chiar au crezut ca e vorba de o revolutie.
Unul dintre acesti straini, din pacate, a fost asa de zdravan pacalit, incat nu s-a mai intors niciodata in tara lui de bastina. In memoria sa a fost numita strada pe care am ajuns eu intr-o seara de luni, pentru a-mi scrie articolul.
Dar sigur ca lucrurile astea se pierd in trecerea anilor, iar azi putina lume mai stie de ce strada Jean Louis Calderon se numeste asa.
Intre timp, strada s-a molipsit de spiritul orasului, bordurile au fost refacute, iar economia de piata a preluat puterea asupra economiei centralizate.
Astfel, s-au nascut multe magazinase unde, de pilda, pentru modica suma de 1.500 de euro poti sa cumperi un covoras care in timpul Marelui Dictator se vindea cu 100 de lei. Insa trebuie sa fim realisti si sa constientizam ca aia era economie centralizata, iar asta e de piata. De piata de joasa speta.
In aceasta noua conjunctura economica, si-a deschis si Violeta micutul ei colt de marketing. Gastronomic. Intitulat, pe romaneste, Violeta's Vintage Kitchen. Ca nu ar avea aceeasi valoare daca ar fi Bucataria Bunicii sau Bucatarie ca pe vremuri.
Ca sa atraga membri ai economiei de piata, trebuie sa fie vintage. Trebuie insa sa recunosc ca e foarte atractiv - si marketingul, si locsorul.
Pentru cei ce ma cunosc, as vrea sa precizez ca nu acea Violeta si-a deschis bistro in buricul targului. Nu e vorba de cea care cu dragalasa rabdare mi-a suportat hachitele timp de sapte ani. Oricum, nici nu avea cum sa fie vorba despre ea, avand in vedere ca acea Violeta nu se aventura niciodata in teritoriul ostil intitulat bucatarie si ca, atunci cand a incercat sa faca paine cu unt, a stricat-o pentru ca a pus untul pe cealalta parte a feliei de paine. Asta pentru ca bucataria era un loc atat de strain pentru ea, precum banca elvetiana pentru Nutu Camataru. Ca atare, acea Violeta se califica doar la vintage, nu si la kitchen.
Violeta cu totul necunoscuta mie, care s-a stabilit cu oale si bucatarie pe Jean Louis Calderon, a facut treaba buna intr-un spatiu mic, care a devenit in acelasi timp cochet si modern. Locul se doreste eco sau bio sau ce se mai poarta azi. Iar felurile de mancare sunt putine pentru ca sunt facute de Violeta insasi si se schimba in fiecare zi. Nu Violeta. Mancarea.
Problema cu acest aranjament este ca noi, la 7 si jumatate seara, cand am ajuns la bistro, am prins ultimele doua portii de pui. Cine o mai fi venit dupa a trebuit sa-si astampere foamea cu shake-urile de banane (foarte bune de altfel) sau cu placinta cu branza, daca nu s-o fi terminat si ea. In schimb, cum am spus, totul e ecologic sau bio-organic, biosferic sau cum s-o mai spune.
In bucataria Violetei, folosirea ingredientelor naturale nu include si sarea, pentru ca fiecare ingredient are un continut de sare indeajuns de ridicat cat sa fie mancarea buna. Problema e cu noi, pentru ca ne-am dezvoltat artificial o dorinta aberanta pentru sare, multa sare, care e moartea a doua lucruri: a gustului si a omului. Exista doua elemente care sunt cele mai periculoase pentru sanatate: sarea si zaharul.
In schimb, mancarea de la Violeta, daca ne luam dupa meniu, este benefica pentru sanatate. Totul e natural. Cred eu ca puiul e lasat intr-o libertate deplina sa alerge prin curte, unde papa numai graunte care au fost in prealabil atent selectionate dintr-un lan auriu de porumb care niciodata nu a fost atins de insecticid, pesticid, DDT. Ca sa fie asa, cred ca toate grauntele astea ar fi trebuit importate din Noua Zeelanda, ca sigur nu exista ceva de genul asta prin Romania. Marele Dictator a pompat atatea pesticide in sol, ca suntem aranjati pe urmatorii 50 de ani. Si, intre timp, reusim sa poluam si aerul de nici pasarea cerului nu scapa de oxizii nostri de plumb. Ciudate creaturi sunt animalele astea - cainele se uita in sus la noi, pisica se uita de sus la noi, numai porcul ne trateaza ca pe niste egali.
Dar revenind, puiul astfel rasfatat si crescut intra in diferite combinatii, cum ar fi supa de pui cu cartofi, bacon si lamaie (unde si baconul provine dintr-un porc organic care face sunculita ecologica, nu un porc ordinar) sau mancarea de pui cu cartofi si smantana, in care bucatelele fragede de puiut cuminte si biodegradabil sunt amestecate cu cartofiorii blanzi si albi care in viata lor n-au vazut pesticid. Sunt cartofi care ei singuri lupta impotriva gandacului de Colorado - trage cartoful una cu frunza peste fata gandacului de in veac nu mai zumzaie prin Romanica!
Pe langa mancarica de pui cuminte si liber de ingrasaminte, mai exista si costitele de berbecut cu garnitura de linte - felul asta, din partea mea, poate sa fie nu numai organic, dar sa contina si bioenergie ca eu tot n-o sa-l mananc niciodata. Dar comesenii mi-au spus ca a fost un berbecut special si asta, care s-a spalat de poluare cu sapun de casa inainte sa fi fost lovit in cap de catre macelar.
Adevarul e ca Violeta's Vintage Kitchen e un loc mic, dar dragut. Nu e genul de restaurant unde sa-ti inviti prietenii la o seara de dezmat, dar cu iubi poti sa vii ca sa mananci organic. Dupa care cred ca poti sa faci si dragoste fara Viagra si fara lubrifiant, ca totul e natur...
Violeta amesteca intr-un mod foarte creativ si gustos ingredientele noastre nationale cu citrice (lamai, portocale), ceea ce da foarte bine, mai ales in tarta cu branza, stafide si portocale, un exemplu foarte reusit de bio-cuisine.
In mod evident, si clientela va fi compusa din, stiti dumneavoastra, categoria aceea care se uita sa vada cate calorii sunt in apa plata si care mananca gratarul de porc fara porc si fara ulei. Noua generatie de obsedati de sanatate - evident, ei nu vor muri de boli cardiovasculare, ci mai degraba din cauza depresiilor cauzate de obsesii. Dar fiecare avem un traseu prestabilit in viata. Apropo, am observat ca majoritatea clientilor de la Violeta aveau si ei un traseu foarte special. In lumea asta cu dosare, spioni, SRI, SMI, SIE, MIE, TIE, locsorul are o intrare de pe strada, pe unde am intrat si noi, la vedere, pe Calderon. Dar lumea intra pe acolo si iesea pe partea cealalta. La inceput, am crezut ca e casa conspirativa - ba chiar m-am gandit ca intra pe o parte Stamen Stancev si iese pe cealalta deghizat in Loredana Groza. Pe urma am inteles ca si in spate e o curte, care da undeva, intr-o alta strada. Nu am cercetat iesirea de rezerva, dar daca o face cineva, sa-mi povesteasca si mie.
Oare nu s-ar putea, pe langa hrana organica, sa avem si o viata organica, unde sa nu fim agasati de SIE, SRI sau presedinti?
Revenind la Violeta, oamenii sunt laudabili, iar eforturile lor - organice. Restaurantul e amenajat intr-un stil art deco/art nouveau/art plastic, iar in acest context modern lada de bautura racoritoare se doreste, poate, ridicata la rangul de arta publicitara, cum de altfel sunt, in ultima vreme si filmele, desenele si alte productii.
Dar, in ansamblu, impresia e placuta si laud initiativa acestor oameni diferiti de noi, a acestui nou grup-tinta. E un loc unde sa se reuneasca, sa se sfatuiasca.
Apropo de initiative laudabile, in Venetia, acum cativa ani, un patriot local a pus un panou mare in Piata San Marco, pe care scria: "Sa mentinem orasul curat - sa mancam cate un porumbel pe zi!". Ma gandesc ca, prin extrapolare, noi ar trebui sa spunem: "Mancati un caine/sobolan pe zi". Ceea ce imi aminteste de altceva, cand sobolanul se intalneste cu un hamster si ii spune indignat: "Mai, smechere, cum se face ca, desi amandoi suntem rozatoare, pe mine oamenii ma alearga, ma prind in curse, ma otravesc, iar pe tine te mangaie toti copiii, te rasfata si te indoapa cu delicatese?!" La care hamsterul se uita la el cu superioritate si ii spune: "N-ai inteles nimic. Totul se reduce la branding".
Revenind la mancarea naturala, la Violeta e cel mai bun loc pentru cei care au fost la o lipoabsorbtie si au hotarat ca de acum incolo vor trai altfel: "Jos afumaturile! Jos E-urile! Sa traim sanatos".
Eu le spun sa traiasca ei la Violeta, care primeste 2Imre pentru cele doua feluri de mancare.

Str. Jean Louis Calderon nr.23.
Rezervari la: 021 / 310 06 81