Restaurantul saptamanii: nota 4 Imre

Printre altele, am fost la un botez unde fusesera invitati foarte multi actori, si mai tineri, si mai in varsta. Asa mi-am dat seama ca, totusi, artistii sunt o categorie de oameni tare frumosi. Au o caldura si o bunatate aparte si un talent de a darui iesit din comun.

Sub impresia evenimentului si stiind ca domnul Antonescu e un mare admirator si sustinator al actorilor, mi-am zis: Domne, ma duc pana la restaurantul lui, poate m-oi intalni si eu cu un om bun.

N-am gasit numai unul, ci o colectie de mari actori si artisti romani. Sigur, deocamdata in poze, pe perete, dar numai ca-i vezi in fotografii si-ti da o senzatie de bine. Si de-abia acum m-am gandit mai bine cat de generos e baiatul asta, Ion Antonescu. Presupun ca e un bun om de afaceri, altfel n-ar fi construit toate cele, dar faptul ca se intereseaza de atata vreme si cu atata daruire de lumea artistilor pentru mine il face special.

Nu sunt multi noi bogati care sa se poata mandri cu prietenia atator artisti ca domnul Antonescu. Majoritatea rolexistilor si maybachienilor de s-au trezit cu milioane sub perna mai din asfalt, mai din tevi, mai de pe unde or fi apucat, isi manifesta generozitatea prin cate 10 lei intinsi de bodyguarzi babutei din fata de la Nic sau, si mai obisnuit, declarativ la televizor la o ora de maxima audienta.

Desigur, Maestrul spune ca ajutorul trebuie acordat in asa fel incat sa nu-l umileasca pe cel care-l primeste si nici sa

nu-l preamareasca pe donator. Iar patronul restaurantului Marshal stie sa faca exact asa.

Mai mult, e evident ca stie sa faca si restaurante - locul e cochet, frumos aranjat, cu lumina imbietoare si ferestre mari care dau spre o gradina pe care de-abia astept sa o vad in toata gloria, la primavara. Dar poate cel mai important element de decor e dat de peretii tapetati cu fotografiile tuturor marilor actori romani, de la Dinica la Piersic, la Draga Olteanu Matei, Tamara Buciuceanu Botez si am putea umple tot articolul cu nume daca i-am lua pe toti la rand. Toata expozitia asta de poze iti da un sentiment de te copleseste valoarea lor si te face sa te simti tare mandru ca traiesti intr-un colt de lume unde poti sa-i cunosti si sa-i vezi pe oamenii astia.

Doamne, intre timp au adus un cos de paine fierbinte, cu coaja rumena, cu seminte mari de dovleac si pe dinafara, si pe dinauntru - n-am inteles daca era pentru antreu sau pe post de desert. Cred ca proprietarul restaurantului s-a ghidat dupa celebra vorba a Mariei Antoaneta: "Daca n-au paine, sa manance cozonac". Noi am avut de fapt un fel de 2 in 1 - era si paine, era si cozonac in acelasi timp. Un cozonac de paine, cu alte cuvinte.

Chelnerii de la Marshal sunt tare blanzi si-ti taie din elanul de incrancenare cu care vii de-afara, cand intri din criza in local.

Intr-adevar, flori de dovleac n-au avut ca sa le faca pane, asa cum se lauda in meniu, dar au adus niste felii de vinete pariziene de se topeau in gura, dupa reteta domnului Antonescu. Vanata e proaspata si verde, aproape cruda, infasurata intr-un invelis moale, care o invesmanteaza ca o blana. Alaturi de un mujdei fin de usturoi - imediat te binedispune.

De mult n-am mai mancat o supa de gaina cu taietei de casa atat de buna - fierbinte, fara verdeata, aromata, gustoasa, exact asa cum imi place mie. Sorbind fericit din supa, mi-am dat seama ca eu sunt prost ca ma enervez pe toate tampeniile de la teve, ca unul zice, ca altul scrie si eu ca fraierul - jap! Mai stai frate, ca ai tot ce-ti trebuie. Si asa am reusit sa ma bucur de mancarea buna, cu iz de casa de la caldurosul restaurant Marshal, unde chiar pun la loc de cinste arta culinara si grija fata de client. Mult bun-simt la chelnerii de aici! Nu-ti vine sa te contrezi numai ca sa te contrezi - cand iti zambeste omul asa frumos, imediat simti nevoia sa fii mai conciliant, mai tolerant. Adevarul e ca si toti actorii astia mari se uita din poze si te fac sa te rusinezi de micimea ta.

Au adus si o pereche de prepelite, bine prajite, pe care le acoperea, ca o paturica, o felie de sunculita afumata si crocanta (pentru cei care citesc de-alaltaieri rubrica asta pentru ca s-au imbogatit de o saptamana - bacon).

Ce-i drept, prepelita e unicat. Si mama prepelitei e mandra ca a ajuns aici. Decat sa fi murit in frig iarna asta in plina criza, mai bine ca a ajuns in farfuria unui om bun si infometat. Pasarelele vin cu un sos Cumberland pe care l-am pastrat si pentru desert, asa era de bun: un amestec de dulceturi si sosuri dulci-acrisoare, din fructe de padure: coacaze, afine, mure. Parfumul fructelor de padure acompaniaza cel mai bine gustul de prepelita plapanda.

Mistretul e o fragezime de carnita. Cred ca asta s-a pitit la Balc, ca sa nu se intareasca muschiul in goana mare, a scapat de pusca marelui mustacios si a venit langzam pana la Bucuresti sa se fragezeasca. Si-a zis: "Domnule Antonescu, folositi-ma, va rog! Faceti ce-i mai bun din trupul meu!" Si bucatarul, cu mult respect si stiinta, a facut o tocanita de mistret de porcul de casa de langa Timisoara numai cu jind si invidie se uita.

Bine ca mi-au adus castronelul cu apa si lamaie dupa festinul cu prepelita, ca era sa-mi sterg degetele de fata de masa - nevasta-mea imi zice mereu: "Nu-ti mai linge degetele in public". Eu nu-mi dau seama ca e urat, dar daca nu te vede nimeni, ce placere mai e?

Dar trebuie sa fim curtenitori si blanzi acum de 8 Martie - o atentie tot trebuie sa le acordam doamnelor din viata noastra. In multe cazuri, pluralul se justifica.

Marshal primeste 4Imre pentru pozele cu actori, chelnerii rapizi si inimosi si ambianta - e un loc cald, unde te simti in siguranta, imparat, pufuit. Au grija de tine si asta e mare lucru - mai simt si eu din cand in cand ca cineva are grija de mine.

Oricum, pe fondul acestei stari de bine si de rasfat, am luat o hotarare: gata, nu mai fac politica, ca sa nu se supere pe mine majoritatea asta guvernamentala, ca iar imi maresc accizele.