Nici nu mai indraznesc sa ma apuc de rubrica asta, dupa ce am devenit atat de celebru, pentru ca unei vedete de amantlacuri nu-i sta bine sa scrie cronici de restaurante. Daca patronul de ziar ma lasa, de saptamana viitoare trec la rubrica de relatii extraconjugale si sfaturi pentru adulter. Si am de gand sa numesc rubrica asta „Cum sa adulterezi in siguranta".
Evident, traim intr-o epoca bolnava si, din pacate, intr-o tara si mai bolnava. Daca in toiul crizei economice si financiare, oamenii care isi pierd slujbele sunt interesati de preocuparile mele extracuriculare si o tiparitura din Romania se cumpara pentru a te uita pe gaura cheii la gaura din posteriorul meu, e chiar ceva profund bolnav - si cu cel care se uita, si cu cel care scrie, dar si cu cel care cumpara si citeste. Cine ce face profesional, daca e bun sau mai putin bun in meseria pe care o practica nu prea preocupa natiunea (asta si pe baza rezultatelor destul de vizibile ale economiei individuale si colective din Romania).
Dar sigur ca si asta e o meserie - scormonitul prin excremente, cu betisoare si cu lentilele foto/de filmat. Felicitari, baieti, si la mai mare!Acuma, poleit de celebritate, n-am stiut cum sa abordez rubrica de restaurante: sa-mi fie rusine cand intru sau sa le cer mancare pe gratis pentru ca le-am calcat pragul. Am hotarat ca, totusi, vom ramane la vechea formula: intram, vedem, mancam, platim, scriem. Bursucule, ai retinut, sper - platim. Probabil ai pornit de la propriile-ti obiceiuri, ca fiecare pleaca de la MO-ul lui.
Pe aceasta cale as dori sa-i rog pe toti restauratorii ale caror stabilimente le-am frecventat si nu am platit nota sa scrie la saptamanalul umoristic ca sa poata sa adune o nota totala, pe care eu o platesc de 100 de ori.
Daca nu s-o gasi niciunul, as astepta niste scuze de la „mincinosul gastric".
Pe urma m-am gandit ca, totusi, o zi asa placuta, cu ploaie marunta de aproape primavara si aer parca mai curat nu merita stricata cu ganduri de genul asta. Mai ales ca, in spate pe la Gara de Nord, unde pana acum eram obisnuiti cu carciumi de Gara de Nord, am gasit o frumusete de restaurant pe care vi-l recomand cu multa caldura si inima buna - Carré e elegant, cu stil, cu un meniu simplu, mai ales romanesc, dar si cate ceva international. Vila a fost restaurata cu multa migala, iar apoi decoratiunile
n-au pocit frumusete de casa, asa cum se mai intampla in restaurante cu pretentii, ci pun in valoare structura eleganta, liniile gratioase si camerele imense.
n-au pocit frumusete de casa, asa cum se mai intampla in restaurante cu pretentii, ci pun in valoare structura eleganta, liniile gratioase si camerele imense. Din meniu, ne-am oprit la o ciorba de burta cu feliute crocante de carne, o zeama groasa si acrisoara dreasa cu smantana tapana - un deliciu de ciorba.
Dar chiar inainte de ciorba si-a facut aparitia clatita cu ciuperci - o foaie fina, subtire si frageda de clatita, umpluta cu un sos cremos, alb, in care se iteau bucati mari, carnoase si suculente de ciuperci cum n-am mai mancat de mult.
Chiar daca nu vreti sa mancati mult sau nu e timp de cine stie ce festin, mergeti la Carré doar pentru o clatita si o cafea.
Si bineinteles ca fiind un restaurant care respecta si „traditia", am gasit la Carré celebrul cascaval pane - triunghiuri crocante, cu umplutura molatica, asa cum era in vremurile bune din vremurile rele.
Sigur ca, asa cum nu inteleg marsavia unor pseudoziaristi, tot asa, intre noi fie doar vorba, daca ziarul tutorat de plesuvul cavaler al dreptatii jurnalistice (pentru cei care nu l-au recunoscut e vorba de CTP) - deci daca ziaristii lui pot sa-mi sara gardul si sa vada daca am omorat Lacul Snagov, o mizerie de tiparitura colorata de ce n-ar 
putea sa ma urmareasca prin oras?
putea sa ma urmareasca prin oras? Asta doar ca sa ne intelegem, pentru ca atunci cand zic ca traim intr-o tara bolnava, nu ma refer doar la tabloide. Iertare jurnalistilor profesionisti, de calitate.
Cum nu inteleg atatea lucruri in tara asta si in epoca asta, tot asa n-o sa-i inteleg niciodata pe restauratorii care cheltuie energie, bani si bun-gust pentru a-si aranja locul, dupa care trantesc in mijloc lada reclamata.
Asta va ramane o durere de suflet a mea; poate unii o accepta, iar altii n-o inteleg, dar pentru mine e grav. Dupa parerea mea, calitatea unui restaurant e data de faptul ca iti asigura o atmosfera de caldura, grija, de camin.
Apoi eu n-am vazut nicio casa unde in sufrageria elegant amenajata cineva o tranti o lada frigorifica. Lucrurile astea strica frumosul, il compromit...
Nimic n-a compromis insa snitelul meu foarte crocant, cu cartofi trasi la cuptor, cu rozmarin si sunculita. Buna si ceafa de porc cu cartofi prajiti - dupa cum am spus deja,
locul are un meniu onest, foarte romanesc si ce poate fi mai romanesc decat o friptura zdravana de porc si niste cartofi prajiti? Salaul la cuptor cu capere e poate un piculet fad.
locul are un meniu onest, foarte romanesc si ce poate fi mai romanesc decat o friptura zdravana de porc si niste cartofi prajiti? Salaul la cuptor cu capere e poate un piculet fad.La desert, placinta cu branza e minunata, foarte cremoasa si fina, cu o doza perfecta de coji de portocale rase.
Nemaipomenit si tortul de ciocolata, iar eu care nu mananc fructe, m-am delectat cu o portie de mere in aluat - doar asa deghizate in clatite ce le mai suport.
Feliile de mere sunt o idee coapte, cat sa se inmoaie putin, dar sunt in acelasi timp si crocante. Servite calde, in aluatul gustos, sunt exact ce trebuie, adica un desert semisanatos.
In concluzie, Carré e un restaurant de 3Imre meritorii, cu preturi decente, mancare care merge la fix si aranjamente frumoase la masa. E restaurantul clasei de mijloc inca neatinsa de criza - poate doar de criza morala in care ne zbatem cu totii.
Al vostru adulterios celebru.
Bd. Dinicu Golescu nr.3.
Rezervari la: 021 / 311 84 12
