Sunt tare bucuros pentru ca a venit primavara - inca o data, ca data trecuta ne-a fentat. A fost, cum ar zice expertii in publicitate, un teaser. Dar acum e pe bune: totul s-a incalzit - vremea, atmosfera... Cred ca si saracul Gigel din Pipera s-a incalzit acolo in celula lui.
S-a facut marea dreptate, ce sa zic. Eu nu stiu daca putem sa ne prostim mai tare decat suntem. E fabulos cum niste manipulatori ne pot conduce agenda publica, iar noi ca niste pestisori descreierati muscam 
fiecare momeala si incepe poporul si judeca: „A trebuit, n-a trebuit, au facut bine, n-au facut bine" etc. Daca Gigi e marele pericol public, atunci eu ma duc voluntar cu el in celula ca
si eu sunt un pericol public cel putin la fel de mare. Sunt de acord ca nu trebuie sa-ti faci dreptate singur, dar daca nu-ti face nimeni dreptate, ce faci? Stai si astepti toata viata degeaba ca in timpul comunistilor? Stai si astepti ce ti se da cu lingurita de catre ai mari. In paranteza, in 1999 mi-au spart casa si mi-au furat lucrurile - de-atunci astept raspuns la plangerea facuta la sectia de politie a sectorului 6. Sigur, de atunci valoarea ceasurilor a crescut semnificativ, pentru ca sunt acum piese antice. Dar este fascinant cum fiecare arestat, primul lucru pe care-l spune e „Am incredere in justitie". Presupun ca ati avut incredere si cand v-au luat de-acasa. Ce si-or fi zis: „Ma duc cu sufletul deschis ca doar justitia e oarba si muta si proasta". Si sigur, la noi e si prostituata. E gata sa se bage in pat cu oricine ii asigura postul si maine.
fiecare momeala si incepe poporul si judeca: „A trebuit, n-a trebuit, au facut bine, n-au facut bine" etc. Daca Gigi e marele pericol public, atunci eu ma duc voluntar cu el in celula ca si eu sunt un pericol public cel putin la fel de mare. Sunt de acord ca nu trebuie sa-ti faci dreptate singur, dar daca nu-ti face nimeni dreptate, ce faci? Stai si astepti toata viata degeaba ca in timpul comunistilor? Stai si astepti ce ti se da cu lingurita de catre ai mari. In paranteza, in 1999 mi-au spart casa si mi-au furat lucrurile - de-atunci astept raspuns la plangerea facuta la sectia de politie a sectorului 6. Sigur, de atunci valoarea ceasurilor a crescut semnificativ, pentru ca sunt acum piese antice. Dar este fascinant cum fiecare arestat, primul lucru pe care-l spune e „Am incredere in justitie". Presupun ca ati avut incredere si cand v-au luat de-acasa. Ce si-or fi zis: „Ma duc cu sufletul deschis ca doar justitia e oarba si muta si proasta". Si sigur, la noi e si prostituata. E gata sa se bage in pat cu oricine ii asigura postul si maine. Sincer il invidiez pe Mircea Badea - as vrea si eu o emisiune unde sa pot sa vorbesc despre frustrarile mele, sa nu trebuiasca sa scriu numai despre mancare. Dar nici asta n-am voie sa fac pentru ca e rezervat doar pentru cei inteligenti. Ce sa fac, daca pile nu am, ma duc sa fac ce stiu mai bine, adica sa scriu despre restaurante. Dar sa stiti ca si asta e o treaba frumoasa, pentru ca gasesti uneori locuri interesante, cum e cel de azi, unde numele (Le Gourmand) si continutul (mancare multa si buna) sunt adunate.
Locul e de fapt un parter al unei cladiri de birouri - o sala superba, luminoasa, cu mobilier de te simti intr-o alta epoca. Renastere spaniola din cires. In mod evident, ma refer la dulapuri, nu la renasterea vietii politice din Romania. Cred ca ar trebui eutanasiata, ajutata sa treaca in nefiinta. Ce optimisti am fost cand spuneam „Brucan avea dreptate - o sa fie nevoie de 20 de ani". Ce vorbesti Franz? Ce nu s-a facut in 2000 de ani nu are cum sa se faca in 20. Dar asa cum spune Maestrul, realizarile din tara noastra (atatea cate sunt ele) s-au facut impotriva eforturilor depuse de politicieni, si nu cu ajutorul lor. Faptul ca supravietuim tinand atatia paraziti pe spatele nostru arata ca suntem o natie puternica.
Revenind, nu numai ca Le Gourmand e frumos, dar intr-un mod armonios imbina doua concepte: all you can eat si à la carte. Pentru managerasii care si-au pastrat posturile la companii, Le Gourmand ofera un
bufet bogat cu supe, ciorbe, carnaciori, fripturi, cartofi piure, orez, sosuri si prajituri. Toate aranjate asa frumos ca te crezi in scena ospatului dintr-un film despre curtea vreunui Ludovic. Peste mesele elegante 
vegheaza candelabre din alama, iar pe pereti se odihnesc tapiserii de o frumusete tulburatoare dintr-o epoca apusa. Adica ce poate sa fie mai elegant?
bufet bogat cu supe, ciorbe, carnaciori, fripturi, cartofi piure, orez, sosuri si prajituri. Toate aranjate asa frumos ca te crezi in scena ospatului dintr-un film despre curtea vreunui Ludovic. Peste mesele elegante vegheaza candelabre din alama, iar pe pereti se odihnesc tapiserii de o frumusete tulburatoare dintr-o epoca apusa. Adica ce poate sa fie mai elegant?Stiti la ce e buna criza asta? Vor supravietui cei care au spirit antreprenorial, au creier, au curaj, putere de munca, nu cei care nu stiu ai cui sunt si care au nevoie de proceduri si ca sa respire sau ca sa ascuta un creion.
E buna criza si pentru ca apar locuri precum Le Gourmand, unde cu 40 de lei poti sa mananci cat vrei din toate delicatesele de pe masa. Colegul de masa mi-a povestit cu incantare despre carnaciorii din oita cu vita, care sunt un deliciu (desigur pentru cine poate sa manance carne de oaie, categorie din care eu nu fac parte).
O sa profit totusi putin de articolul de azi ca sa mai mentionez frustrarile - trebuie sa recunosc ca tot ce vad, citesc si aud e frustrare in forma pura. Mass-media relateaza, onanistii politici scriu numai despre asta, pana si actritele porno sunt frustrate. Ceva nu e in regula...
Dar aici la restaurantul asta n-ai cum sa fii frustrat - e frumos, proprietarii au bun-simt, nu banul primeaza ci pasiunea de a ospata oamenii de bine. Nu are nevoie de scrumiere personalizate, de lazi frigorifice. Oare cum ar arata o lada cu slogan langa mobila asta cu stil? Ca Gigi la puscarie, sunt unele lucruri care nu se potrivesc - lui Gigi ii sta bine in Maybach, nu in celula.
Dar daca exista restaurante de genul asta, inseamna ca e si speranta, mai sunt oameni pasionati si care fac lucruri de bun-simt. Ati observat cat de rar a devenit bunul-simt zilele astea? Daca am pune pret pe el cred ca ar fi mai scump ca platina, dar evident in Romania nimeni nu da doi bani pe bietul bun-simt.
Din pacate (si stiu ca nu e frumos in contextul unei cronici de restaurant), daca intr-o incapere sunt 10 oameni civilizati si un marlan care scapa un gaz de posterior, cel ce vine de afara poate sa traga o singura
concluzie: in camera asta pute. Asa e si cu tarisoara noastra - e de ajuns sa fie doua mere stricate in toata lada.
concluzie: in camera asta pute. Asa e si cu tarisoara noastra - e de ajuns sa fie doua mere stricate in toata lada. 
La Le Gourmand nu e nimic stricat si totul are un miros cat se poate de imbietor. Mancarea e spectaculoasa. Fettucini sunt niste paste subtiri, black&white, usor-usor al dente, asezonate cu ulei de trufe, cu un sos de n-a mancat Bucurestiul asa ceva, cu bucati de hribe carnoase, parmezan subtire ca foita de tigara. Arata fenomenal dar gustul e si mai si. Idem si pentru pieptul de pui invelit in prosciutto crocant, umplut cu branza Brie si inveselit de o delicioasa dulceata de ceapa.Am uitat sa va spun ca am inceput cu o crema de branza nemaipomenita, pe care o servesc cu un ou de prepelita crud si cu paine prajita pe plita. Daca nu-i mai buna decat fondue elvetian, ascultati la mine! N-am mai mancat asa bunatate de cand sunt eu. Imi pare foarte rau ca nu am voie sa ma ingras mai mult, ca nu pot sa mananc portii duble - as exploda ca un balon si as face mult prea mare bucurie dusmanilor si nu vreau - nu pot. Basca nici n-as apuca sa vad deznodamantul alegerilor. Stiti care e partea buna a acestor candidati? Faptul ca alegem numai unul dintre ei. Nu ca ar avea vreo importanta din punctul de vedere al tarii. Ca si la Auschwitz unde se schimbau cearsafurile intre ele dupa nu stiu cate luni, la noi politicienii se schimba, dar numai intre ei.
La desert - tiramisu, tort cu crema de lamaie si tort de ciocolata de casa, cu blat de pandispan bine insiropat si o crema untoasa, exact asa cum facea si mama mea in preajma Pastelui. Doamne, ce lucruri se pot face cu bunavointa si pasiune! Se vede pe proprietari ca sunt oameni buni. In bunatatea lor ar fi in stare sa-l primeasca si pe IT Morar, dar probabil ca el n-ar vorbi cu ei, le-ar inchide telefonul si pe urma ar scrie pe blog despre asta.
La Le Gourmand totul e facut in casa. Treaba e adevarata aici si isi merita numele de Gourmand, dar sa stiti ca e nimerit si pentru un gourmet. Cand iese Gigi, o sa-l invit aici la masa. Eu chiar cred ca el e un om bun si nu merita asa ceva.
Noi am meritat sa venim la restaurantul asta pentru ca si noi suntem oameni buni si meritam sa mancam la un restaurant asa bun. Deci toate bune, pentru care si primesc 5Imre.
Str. Delea Noua nr.2.
Rezervari la: 021 / 322 30 40
