La umbra unei cafele, langa pian

4 iul 2008 Autor: Anca Negoita

Intr-unul se asculta jazz. In altul atmosfera de secol 19 imbie la o cafea cu cognac si un trabuc. Iar in celalalt se poposeste numai dupa o vizita la muzeu. A se vizita la amurg, pe timp de canicula si in lipsa vacantei.

Sunt toate deschise de putin timp. Chiar daca aveati impresia ca Bucurestiul este aglomerat, o cafenea sau un bar in plus nu strica niciodata, mai ales atunci cand terasele sunt goale din pricina temperaturilor prea ridicate.
La Coffee Cabinet am ajuns intr-o sambata seara cand, dupa multe zile de canicula, ploua. Bucuria a fost mare. In sfarsit era racoare, iar mirosul de praf incins si ud patrundea prin geamurile larg deschise ale localului. Am baut o cafea cu cognac, am admirat zaharnitele mici, colorate, pline cu zahar cubic, brun sau alb si am ascultat printre clinchete de lingurite de ceai Travis, U2, Rolling Stones sau Reamonn. Muzica era la exact acel volum la care iti poti auzi foarte bine interlocutorul, dar nu si pe cei de la masa de langa.
Cafeneaua este localizata aproape de Piata Victoriei, pe b-dul Ion Mihalache la nr. 23. Designul este de inspiratie rococo. Pe pereti nuantele calde amintesc de cafea cu mult lapte. Stilul a fost definit de proprietari. Tot ei au decis care vor fi materialele folosite si decoratiunile. De la peretii imbracati in tapet de culori calde, sau parchetul de esenta rara si pana la mobilierul fin, manufacturat artistic si perdelele ce incadreaza ferestrele mari, totul a fost gandit si calculat sa creeze o atmosfera pretioasa de secol 19.
"Este un loc de intalnire, un 'being-space'. L-am conceput ca pe un loc de ragaz in jurul unui cappuccino, intr-o ambianta aristocrata. Coffee Cabinet este antecamera unei lumi tot mai grabite", spune Mihaela Cercel, proprietara cafenelei, care sustine ca si-a propus sa redefineasca ideea de cafenea, sa redea importanta savurarii cafelei si sa readuca in cotidian ritualul pregatirii unei cesti de ceai, invaluind toate acestea intr-un parfum de epoca. Cu toate ca sunt numai cateva luni de cand au debutat, "constatam ca avem clienti fideli... unora ambianta le-a creat tabieturi. Iar celor ce aveau obisnuinta savurarii unei cafele, Coffee Cabinet le-a furnizat cadrul", spune Cercel.
Am plecat din Coffee Cabinet tarziu, la 11 seara, dar numai pentru ca era ora inchiderii. Si, pentru ca ploua, mi-au oferit o umbrela si mi-au multumit ca le-am calcat pragul.
In acelasi spirit de relaxare, cu altfel de atmosfera insa, se prezinta si XO Piano Cafe. XO vine de la Extra Old, iar Cafe-ul imi pare mai mult un bar. Poate singurul inconvenient, dar si cea mai mare calitate a localului este aceea ca se afla la subsol, ceea ce provoaca lipsa semnalului la telefoanele mobile. Am avut, asadar, o ora de liniste in care nu am auzit soneria telefonului. Si nici nu i-am simtit lipsa. Asa cum am fost indemnata de pe meniu, m-am bucurat de "vraja muzicii si de magia licorilor". "Vraja muzicii" a fost data de formatia care canta acorduri de jazz, iar "magia" a fost a unui pahar de whisky, unul din multele aflate in meniu. Alegerea a fost dificila pentru ca lista bauturilor fine pentru doamne (Courvoisier, de exemplu) si domni (cum ar fi "single-malt"-ul Laphroaig) era incredibil de bogata. Si completata de o lista la fel de impresionanta de trabucuri.
Lumina difuza nu face decat sa accentueze nuantele deschise ale pieselor de mobilier - fotolii de piele crem, perne asortate, oglinzi, tablouri cu rame din lemn masiv, saxofoane prinse stilizat de perete.
Managera localului, Ana Anicai, spune ca este "un spatiu foarte greu de definit". Cand au structurat conceptul, proprietarii au pornit de la un vis in care arta spectacolului poate fi regandita prin atmosfera creata. "Am incercat sa raspundem inca de la inceput unei intrebari fundamentale: ce asteptari are un iubitor de muzica buna si de teatru experimental si cum potrivesti asta cu decorul ambiental si cu gama de bauturi", spune Anicai. Raspunsul a venit natural: "prietenul nostru trebuie sa se simta bine, confortabil, alintat cu masura si cu bun-gust".
Au urmat proiectul, designul, alegerea personalului, stabilirea liniei artistice si a ofertei de cafe-bar. In XO Piano Cafe, in fiecare seara exista cel putin un act de creatie sau o serie de intamplari unice si irepetabile. Desi poarta numele de Cafe, managera localului a tinut sa delimiteze totusi XO Piano Cafe de statutul de cafenea. "Sigur ca poti savura o cafea sau un ceai englezesc, dar incercam sa punem si un strop de suflet pe deasupra. Nu ne dorim sa dam acestui spatiu o clasificare rigida, vrem sa-i gasim un drum propriu, o gama larga de grade de libertate, astfel incat sa-l personalizam cumva. Cand iesi cu prietenii in oras sa iei XO ca reper fie pentru o cafea, sau un ceai de dupa-amiaza, ascultand un pian bland, fie pentru concertul de seara, fie pentru un cocteil si un trabuc spre miazanoapte", explica Anicai.
Cat despre designul interior, intregul proiect a fost realizat "in house", dupa cum spune managera. "A fost un efort considerabil, cu atat mai mult cu cat am fost limitati de structura acestui spatiu, pe care am pastrat-o. Pentru partea de pictura si decoratiuni ne-a ajutat Petru, un student de la arte plastice, care a dus la bun sfarsit o treaba foarte grea", completeaza Anicai.
La lansare, cu cateva saptamani in urma, in local au rasunat vocile Ancai Parghel si al lui Johnny Raducanu. Iar acum programul este diferit de la seara la seara, suficient de diversificat pentru a surprinde cat mai multe urechi muzicale: Alina Sarbu si Puiu Pascu (eventual cu melodii din Bucurestiul de odinioara sau cu piese de jazz), Trio Constantin Mirea si Trio Alin Constantin.
Am plecat de la XO Piano Cafe la amurg cu chef sa ma plimb pe chei de la sala Izvor a Teatrului Bulandra (acolo unde se afla localul) pana in Piata Victoriei. Unde, cu ceva timp in urma, s-a deschis Museo Cafe, in incinta Muzeului de Geologie. Localul are spatii mari, generoase, amenajate minimal, dar cu personalitate. Chiar si in timpul saptamanii poate oferi surpriza unui recital de chitara live, pe care sa-l savurati alaturi de un ceai Masala, un Mango Lassi (cocteil) sau o combinatie de fresh de portocale cu menta si lamaie verde.
Aici, evenimentele se tin lant si sunt din cele mai diferite. Pentru ca "cele mai multe legende urbane se nasc dupa lasarea serii, iar cele mai multe povesti sunt spuse inainte de culcare", dupa cum sta scris pe afisul evenimentului, Philip O Ceallaigh ("un irlandez care are un apartament in Bucuresti si pe care lumea il stie de bun povestitor") si Vlad Tausance ("un timisorean care sta cu chirie si isi castiga experienta din scris") au venit in cateva seri la Museo pentru a citi cu voce tare povesti scrise de ei.
Si, pentru ca "Wednesday sounds delicious" (serie de evenimente culinaro-culturale) si, asa cum se explica pe afis, "anyone who says sunshine brings happiness has never danced in the rain", din cand in cand, Puiu Pascu si Ozana Barabancea vin sa cante - Puiu la pian si Ozana voce. Toate astea in timp ce "Amarjit e la tigaie, as usual". Amarjit este bucatarul care anima gusturile 'by BarKa Saffron' (restaurant cu specific indian). Pentru ca Museo nu este doar cafenea, ci Museo by BarKa.
Chiar daca a fost anuntata din toamna trecuta, cafeneaua s-a lansat abia in primavara. Mai bine mai tarziu decat niciodata. Decorul este o combinatie reusita intre senzatia de sala de bal, din pricina tavanelor foarte inalte, cu ferestre drapate in catifele negre si pervazuri acoperite de lumanari aprinse, si atmosfera de cafenea minimalista datorata taburetelor de plastic transparent, fotoliilor mici, albe si corpurilor de iluminat la fel de simpliste. Serile sunt tematice - aveti parte de proiectii de documentare, recitaluri, lecturi, piese de teatru, expozitii. Dar meniul ramane acelasi. La fel si ambianta racoroasa si designul colonialo-contemporan. Iar muzeul abia asteapta sa fie vizitat.