Marsilia, al doilea oras ca marime si cel mai vechi din Franta, a fost fondat acum 2.600 de ani de grecii de pe coasta ioniana a Asiei Mici. Se spune ca primii greci au ales sa se opreasca aici pentru ca locul le amintea de casa (dar si pentru ca era un golf protejat de vanturile puternice de pe mare). Au fost intampinati de membrii unui trib local, care pregateau nunta fiicei capeteniei.
Conform traditiei, mireasa trebuia sa ii ofere alesului ei un pocal, si, spre surprinderea tuturor, i l-a oferit capitanului grec. Tatal fetei a acceptat alegerea tinerei ca pe un semn divin, oferindu-le mirilor bucata de pamant din jurul golfului ca dar de nunta. Asa a aparut Massalia, care apoi a devenit unul din marile centre comerciale ale lumii antice, datorita negotului cu vin si cu sclavi. Marsilia a supravietuit ca republica autonoma pana in secolul al XIII-lea, cand a fost cucerita de contele de Anjou, devenind supusa a Frantei. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, portul vechi al orasului a fost distrus de Hitler, care o considera un cuib de hoti si de criminali. Orasul a fost, apoi, recladit, iar incepand cu anii '50 a fost culoarul prin care s-a revarsat un imens aflux de imigranti, mai ales de pe continentul african. Marsilia este un oras care a devenit mandru de varietatea sa culturala, conferita de locuitorii apartinand unor origini diferite. Diferenta principala dintre Marsilia si alte orase frantuzesti tine de felul cum se vad marseillezii insisi. "Suntem mai intai de toate marseillezi, si doar dupa aceea francezi."
Acest tip de patriotism local se intalneste in toate domeniile, de la muzica pana la sport. Sa luam, de pilda, infocarea cu care locuitorii isi sustin echipa de fotbal Olympique Marseille, neobisnuita chiar si pentru patimasii francezi.
Zinedine Zidane, provenit dintr-o familie de algerieni stabiliti pe aceste meleaguri, a devenit un fel de semizeu. "Clubul e religia noastra", a declarat reporterul sportiv local Francis Michaut intr-un interviu.
"Tot ce se poate vedea in acest oras se datoreaza acestei atitudini". Echipa si-a recrutat multi jucatori din Africa sau din lumea araba. "Oamenii nu se gandesc la culoarea pielii, ci la club", spune Michaut. Rabinul Charles Bismuth, membru al Marseille Esperance, o organizatie care promoveaza dialogul interconfesional, declara si el: "Noi nu ne opunem unii celorlalti, mergem cu totii in aceeasi directie. Acesta e mesajul nostru si secretul Marsiliei". Marsilia e un oras al elementelor. Puternic colorat de soare, e plin de izuri si gusturi mediteraneene, de la mirosul pietei de peste din Portul Vechi pana la gustul puternic de bouillabaisse.
Rozmarinul creste liber si salbatic pe coasta, la fel si maslinii, aerul din zonele stancoase amintind de desisurile inmiresmate. Unul dintre cele mai cunoscute produse ale Marsiliei, sapunul, aduna, la randul sau, elemente primare in componenta sa. Secole de-a randul, celebrii sapunari au folosit uleiul de masline pur, saruri alcaline din plante marine si apa de mare pentru a crea sapunul de Marsilia, foarte apreciat pentru puritatea si calitatea sa.
Majoritatea sapunariilor nu mai exista azi, dar celebrele calupuri de sapun se mai gasesc si in prezent in Marsilia. Renumele sapunului de Marsilia e dat de continutul sau de 72% ulei de masline, un standard de puritate stabilit inca de la 1688. Mestesugul fabricarii sapunului s-a transmis din generatie in generatie, pana si masinile utilizate in ateliere sunt vechi de sute de ani. Savonnerie Marsellaise de la Licorne este una dintre fabricile care pot fi vizitate. Veti fi intampinati de la intrare de arome ametitoare de levantica sau lamaie, ochiul va fi incantat de cele mai diverse forme de sapun, de la cele clasice, la inimioare, pesti sau fructe de mare, care, la plecare, pot constitui, frumos ambalate, cadouri inspirate pentru cei de acasa.
Un amalgam de forme, culori si mirosuri poate fi intalnit si in Portul Vechi, unde, in fiecare dimineata are loc Piata pestelui (proaspat pescuit). Spectacolul strigarii pretului de vanzare este o ramasita a vechilor licitatii (La Criee). Daca tot ati ajuns aici si e si ora pranzului, va puteti opri intr-unul din restaurantele din port pentru a incerca bouillabaisse, un reper al gastronomiei franceze, originar din Marsilia. Bouillabaisse nu mai e de mult timp mancarea de baza a pescarilor, ci a devenit un adevarat produs de lux.
Din numeroasele oferte de restaurante, se remarca Miramar, un local cu vechime (din anii '60), condus in prezent de un chef tanar, Christian Buffa, care a avut iscusinta de a pastra in local tapiteria originala visinie si papionul la gatul chelnerilor, si de a lustrui retetele si serviciul pana au ajuns sa straluceasca.
Bouillabaisse de la Miramar isi face intrarea in scena in doua etape: mai intai e servita ciorba densa, maronie, cu crutoane si cateii de usturoi adiacenti, precum si un sos rouille extrem de fin.
Apoi urmeaza cele sapte tipuri de peste, care plutesc, feliati, intr-o zeama groasa. O bouillabaisse traditionala cuprinde, printre altele, peste alb, midii, tipar, sofran, cimbru, rosii si vin alb. Din asemenea bunatati e de presupus ca s-a infruptat si nabadaiosul actor Samy Naceri, ca si intreaga echipa de filmare a celor patru filme din seria Taxi. Va puteti face o idee despre Marsilia din imaginile cu care se deschide filmul Taxi (1), in care personajul principal (interpretat de Samy Naceri) face un "tur" al orasului, in goana motocicletei.
Datorita peisajelor sale, Marsilia a atras si alte echipe de filmare. Printre cele mai cunoscute pelicule sunt Filiera franceza, Identitatea lui Bourne (2002) si, bineinteles, Contele de Monte Cristo (2002), pentru ca fiorosul Chateau d'If, inchisoarea in care Edmond Dants, personajul lui Alexandre Dumas si-a petrecut ani grei de carcera, se afla la Marsilia, si poate fi vizitat.
Cat priveste viata de noapte, cluburile si barurile din cartierul La Plaine, situat la doar 15 minute de mers la deal din Portul vechi, ofera o varietate de stiluri muzicale, de la reggae la rap si de la jazz pana la salsa. Pe zidul exterior al unui bar din zona e zugravita o catedrala cu cupola aurie, avand in fundal mai multe moschee si marea - o imagine idealizata a unui oras multicultural, care aduce foarte mult cu Marsilia. Chiar daca Marsilia nu are, poate, aspectul de oras "scos din cutie" al Nisei, ea ofera vizitatorului un peisaj spectaculos, precum faimoasele "calanques" (fiorduri) cu maluri abrupte si colturoase, iar apa e numai buna pentru scufundari.
Pentru cei ce doresc sa exploreze orasul pe jos, acesta are de oferit comori nebanuite. De la inaltimea bazilicii Notre-Dame-de-la-Garde se vad cartierele in alb, insulele si coasta Estaque, ce se intinde inspre vest. Fermecat de peisaj, Cezanne, care a vizitat satul pescaresc Estaque in mai multe randuri, are chiar un tablou celebru intitulat Le Viaduct a l'Estaque.
Daca va veti nimeri in zona in perioada iunie - septembrie a anului curent, veti putea vizita in Aix-en-Provence expozitii cu lucrari ale lui Picasso si Cezanne.
Dar regiunea e atragatoare in orice anotimp, chiar si in lunile de iarna se poate lua masa in aer liber, daca e soare pe cer, iar caldura verii este temperata de apropierea marii si de adierea proaspata a mistralului.
