Style

Sindromul sefului toxic

26 nov 2009 546 afişări
Din aceeaşi categorie

Cu totii ii stim. Sunt acei sefi care urla constant, dezbina in loc sa uneasca, cei care pur si simplu nu te aud, dar observa atunci cand taci, cei care se asteapta sa le urmezi modelul - fara familie, fara prieteni, fara pasiuni, fara timp liber. Sefii toxici nu fac parte dintr-o "specie" populara.

Ba chiar as putea spune (si stiu ca nu ma va contrazice nimeni) ca multi si-ar dori sa fie o "specie" neprotejata pe cale de disparitie. E lesne de inteles de ce. Mai ales de cand studiile arata ca toxicitatea acestora afecteaza la propriu sanatatea mentala a angajatilor.

Managerii dintr-o companie sunt cei mai responsabili pentru dezechilibrele psihice ale subalternilor.

Iar asta nu numai ca este o statistica rea pentru angajati, dar este la fel de rea si pentru companie. Pentru ca, sustin cercetatorii britanici, acestea cheltuie din ce in ce mai mult pentru terapiile angajatilor stresati - mai exact, anul trecut s-a ajuns la o medie de 1.200 de euro pe an pentru fiecare om care lucreaza.

Adunate cifrele arata aproape apocaliptic - 24 miliarde de lire sterline platesc numai companiile din Anglia pe an pentru terapiile angajatilor. Si 14 milioane de zile de munca sunt pierdute in concedii medicale din acelasi motiv. Potrivit National Institute for Health and Clinical Excellence (NICE) din Marea Britanie, aceste sume pot fi usor scazute de la cheltuieli daca sefii isi lauda mai mult subalternii si le arata ca au incredere in ei lasandu-i sa ia singuri decizii.

"Tipa aproape tot timpul, ma striga din 10 in 10 minute, intreaba ceva si pana sa-i raspund mai pune inca 3 intrebari. In jumatate din timpul petrecut la serviciu sunt in drum spre sau dinspre biroul sefului. In cealalta jumatate de timp sunt in sedinta cu seful pentru ca nu am niciodata timp sa-mi fac treaba. Ironic, nu?", povesteste Andreea Pavel, sales account la o companie distribuitoare de echipamente medicale. Cum a rezolvat problema? Mai intai cu rabdare, apoi cu terapie si apoi cu demisia. "Din pacate, uneori demisia e singura solutie. Inca nu e cazul meu. Seful meu nu e atat de rau. E adevarat ca uita cam jumatate din ceea ce imi cere sa fac si ca inlocuieste task-uri de pe-o zi pe alta, dar daca ii amintesc ce a zis la sedinta nu ma ignora complet. Asta in zilele bune, cel putin", povesteste Mihai Scarlat, manager corporate affairs la o companie de retail.

"La angajati anxietatea poate aparea daca prin comportamentul si mesajul managerului se transmite ca subalternul nu da randament, este doar «o unealta de lucru», un personaj foarte usor de inlocuit, si nu i se precizeaza clar ce a gresit, de ce si cum ar putea obtine rezultatele dorite", explica Georgeta Paunescu, psiholog la Centrul Medical Medsana. "Anxietatea poate aparea si atunci cand se fac reorganizari in cadrul companiei sau schimbari de orice fel si nu sunt motivate in niciun fel".

Pentru a evita situatiile neplacute care sa implice sesiuni la psiholog sau psihiatru din partea angajatilor, managerul nu trebuie sa urmeze decat cateva reguli simple - sa organizeze activitatile cu stabilirea clara a responsabilitatilor, sa inspire incredere, sa nu eticheteze, sa critice - dar constructiv si cu argumente.

Profesorul Cary Cooper, expert in stresul la birou de la Lancaster University si care a participat la realizarea studiului NICE, spune ca "in centrul tuturor lucrurilor sta managerul. Asa ca nimeni nu poate influenta mai mult, negativ sau pozitiv, sanatatea mentala a angajatilor". Seful este cel in masura sa stabileasca deadline-uri realiste, un volum de munca flexibil, niste conditii de lucru cel putin normale.

"Si apoi de manager depinde daca decide sa-si premieze subalternii cu laude sau recompense palpabile sau doar cu critici neargumentate", continua Cooper.