Din negura lecturilor mele prin autobuze nu-mi amintesc nimic din unicul Sophie Kinsella frunzarit intr-o doara in afara de numele protagonistei, Rebecca Bloomwood, si entuziasmul unic cu care aceasta isi epuizeaza fiecare card bancar achizitionand fel de fel de lucrusoare lipsite de orice utilitate (in viziune masculina) si depozitare ale secretului fericirii (in viziune feminina sau, ca sa nu fim rautaciosi, in viziunea
Rebeccai).
Rebeccai). Sora mai mica a lui Bridget Jones, tanara dependenta de cumparaturi a avut ceva de asteptat pana sa se cocoate pe marele ecran, iar tribulatiile ei prin marile magazine de moda au fost intens americanizate intre timp. Daca jumulesti „Ma dau in vant dupa cumparaturi" de toate esarfele, cizmulitele, centurile, manusile din piele intoarsa si asa mai departe, ajungi la o comedie romantica cu totul si cu totul traditionala, in care 
milenarul Cupidon apeleaza la cele mai trasnite stratageme pentru a aduce impreuna doi oameni cat se poate de diferiti. In cazul Rebeccai (Isla Fisher), perechea este Luke (britanicul Hugh Dancy, ca sa mai ramana ceva din parfumul englez al romanelor), editorul unei reviste financiare unde Rebecca ajunge (tot Cupidon e de vina) sa scrie, o sa radeti, la rubrica de economii. Comedia regizata de P. J. Hogan, care si-a mai incercat romantismul in mega-succesul „Iubitul meu se insoara", il are pe vino-incoace daca treci peste avalansa de product placement-uri si daca ignori subtirimea scenariului compensata din plin cu uneori suparatoare explozii de energie ale protagonistilor, care se arunca in mai toate scenele cu aplombul (disperarea?) unei dive hotarate sa se sinucida in vazul lumii intregi.
milenarul Cupidon apeleaza la cele mai trasnite stratageme pentru a aduce impreuna doi oameni cat se poate de diferiti. In cazul Rebeccai (Isla Fisher), perechea este Luke (britanicul Hugh Dancy, ca sa mai ramana ceva din parfumul englez al romanelor), editorul unei reviste financiare unde Rebecca ajunge (tot Cupidon e de vina) sa scrie, o sa radeti, la rubrica de economii. Comedia regizata de P. J. Hogan, care si-a mai incercat romantismul in mega-succesul „Iubitul meu se insoara", il are pe vino-incoace daca treci peste avalansa de product placement-uri si daca ignori subtirimea scenariului compensata din plin cu uneori suparatoare explozii de energie ale protagonistilor, care se arunca in mai toate scenele cu aplombul (disperarea?) unei dive hotarate sa se sinucida in vazul lumii intregi. Cat despre partea cu economisitul, sarmana Rebecca este foarte nehotarata: stie ca n-are bani, scrie ca n-are bani si ca niciun Prada si niciun Gucci nu merita sutele de dolari de pe eticheta, dar cu toate acestea cumpara si iar cumpara si iar cumpara in niste montaje atroce cu avalanse de culori si manechine de plastic ce prind viata si glas
mai ceva ca intr-un film SF.
mai ceva ca intr-un film SF. Scris si filmat inainte ca deja celebra criza sa loveasca mediul financiar, „Confessions of a Shopaholic" este dovada vie a oportunismului de la Hollywood. Producatorii alesesera un alt final, dar au rechemat intreaga echipa pentru a-l asorta cu criza, prin urmare avem parte de un deznodamant de criza, cu un mesaj ce poate fi rezumat astfel: „cand iubesti, nu conteaza nici ce porti si nici suma din cont". De vazut in grup, cu fetele.
Confessions of a Shopaholic / Ma dau in vant dupa cumparaturi
R: P. J. Hogan
D: Isla Fisher, Hugh Dancy, Krysten Ritter, Kristin Scott Thomas, John Goodman, Joan Cusack
Din 3 aprilie
