Asa multe lucruri s-au intamplat anul trecut... Ati observat cum am intrat in priza toti cu alegerile, de credeam ca nu se mai invarte pamantul in jurul soarelui daca nu sunt alegeri in Romania? Si acum ne-am dezumflat ca un balon anemic. Parca nici nu ne mai pasa ca am ales un nou guvern si presedinte si mai nou. Om fi oare superficiali? Om avea vise de moment? O fi oare asta o caracteristica nationala? Dar macar acum stim cine unde e, cine e la putere, cine e in opozitie, pentru ca e foarte important. Apropo, Maestrul spune: "Esti in opozitie nu din convingeri politice, ci din bun-simt. Oamenii cu constiinta prin definitie stau in opozitie".
Cred ca toate gandurile astea filosofice mi-au fost generate de acest hibernum idilicus. Si tot din filonul acesta mi-a mai tasnit o dilema - de ce oare romanii se duc in Austria la schi in loc sa se avante pe Calea Victoriei sau prin Satul Francez, trasi de masina? Zapada e la fel de mare si, in comparatie cu partiile din Alpi, la Bucuresti e mult mai ieftin si sigur n-o sa-i deranjeze nimeni.
Dar haideti ca v-am promis topul restaurantelor pe 2009. Ma rog, un fel de clasificare, o aranjare, o evaluare, ceva... Si sa incepem cu cel mai spectaculos eveniment din istoria restauratorilor romani: marirea si decaderea de la Grandeur. A cazut direct de la etajul 13, desi a avut tot ce trebuia: locatie perfecta si pe orizontala si pe verticala - aproape de Piata Victoriei la etajul 13 - ce-ti poti dori mai mult de atat? Puteai sa vezi roata tot orasul si, daca ne pierdeam mintea, puteam chiar spune ca e un mic restaurant din Manhattan. A avut si bucatar francez si oameni entuziasmati, gata sa ia masa mereu acolo. Cu toate astea, a reusit sa parcurga drumul de la lauda la disparitie in mai putin de un an. Ce trist! Ce efemer! De asta chiar imi pare rau.
N-as putea spune acelasi lucru despre urmatorul restaurant, care ar trebui sa dispara, pentru ca ocupa spatiu degeaba: Casa Select. Observati cu cat mai troglodit restaurantul, cu atat numele e mai pompos. Tot in categoria "Mai bine fara" intra si Casa Latina, La Scanteia sau Ibrail. Asta ca sa le amintesc doar pe cele la care va rog sa nu mergeti, deoarece acest ziar respectabil nu garanteaza pentru sanatatea dumneavoastra gastrica.
Dar totusi s-au intamplat si multe lucruri bune anul trecut, cum ar fi faptul ca am dat de un chinez veritabil - si prin asta nu ma refer la grupul din fata Ambasadei Chinei care pregatea creier de sobolan la gratar si soricel la protap. Nu - e vorba de Orasul Interzis, fara legatura cu Bucurestiul zilelor noastre, care e interzis pur si simplu pentru ca nu se poate circula. Asta e un restaurant care nu e deloc interzis gurmanzilor, dimpotriva.
Tot la categoria restaurantelor etnice intra si Ali Baba, senzational arabesc sau, ca sa fiu politically correct, oriental. E in Piata Muncii si nu stiu ce mi-a placut mai mult: hummusul sau chelneritele. Extind categoria ca sa-l includ si pe bulgarescul Balcic, un restaurant unde mananci branza exceptionala si mancare pregatita fara economie de lucruri bune.
Cel mai bun restaurant de vara - mai ales daca esti la Snagov este, fara discutie, El Capitan. E locul care m-a consacrat, acolo am fost facut celebru, deci trebuie sa-l mentionez. Nu ca ar fi vreo suta de restaurante in jurul Lacului Snagov ca sa alegi, dar El Capitan chiar e bun si daca am combina o emisiune de-a lui Dan Diaconescu, un episod din Dansez pentru tine si un talk-show de pe Realitatea, tot n-ar avea atatia invitati cate figuri publice vezi la El Capitan.
Vin astia pe calea aerului, cu parasuta, cu barca... Cititorule, de n-ai fost pana acum la El Capitan, asteapta dezghetul si da o fuga pana acolo.
In perioada asta a anului trecut am descoperit noi frumusetea de loc neaos, romanesc, domnesc - si nu are nicio legatura cu Florin Piersic. Crama Domneasca - frumos loc, elegant si cred ca poate fi considerat cel mai bun restaurant romanesc din Bucuresti. Si asa am realizat ca nu prea sunt multe restaurante romanesti - atat de rusine de noi n-ar trebui sa ne fie, chiar daca suntem departe de a fi perfecti.
Cat despre restaurantele din strainatate, in locuri minunate, dar totusi accesibile si romanului de rand, am descoperit, daca va mai amintiti, celebrul La Cambusa di Positano. Pentru mine, valoarea acestui loc e usor umbrita de discontinuitatile de caracter ale unui semi-positanez, dar astea sunt ale mele, personale. Calatorul se va simti bine la La Cambusa di Positano.
Apropo de fericire, daca fericirea e o bunastare fizica si lipsa de probleme, atunci eu cred ca cea mai fericita fiinta din lume e vaca argentiniana. Asa ca va indemn sa mergeti la Buenos Aires si gustati din cea mai fericita creatura de pe pamant.
Revenind la Bucuresti, eu in continuare consider ca una dintre cele mai importante calitati ale unui restaurant este consecventa gastronomica. Iar o combinatie de eleganta, clasa, servicii impecabile si bineinteles mancare extraordinara marca Joseph Hadad, oferite cu o consecventa admirabila de-a lungul anilor, face din Casa Vernescu cel mai bun restaurant al Bucurestilor. Dar as vrea sa scriu si despre cea mai buna descoperire a noastra din 2009 - Casa Vernescu ramane in top, insa nu pot omite sarmul si calitatea de neintrecut de la cantina lui Nicolai sau, mai pe limba parizienilor, La Cantine de Nicolai. Acest morosan de pe Valea Izei, adica Nicolai, atata s-o vanturat prin Europa incat tot la Bucuresti a comis-o, facand o minune de loc si un osso bucco de n-a mai vazut Europa si cate si mai cate bunatati. Cred ca intr-adevar va fi primul restaurant instelat daca o sa continue pe linia asta. Totul e foarte prietenos, cald, sau cum ar spune francezii - cozy, iar cu Nicolai odata ce te vezi ai impresia ca te cunosti de-o viata. E cu adevarat un loc de fericire gastronomica. Si, daca tot anul acesta nu veti gasi nimic bun in Bucuresti, mergeti la cantina lui Nicolai si imediat va veti simti mai bine.
Iata ca am reusit sa incropim si al saptelea an de top. Multa lume ma intreaba ce voi face dupa multinationala. Eu cred ca prin articolele acestea mi-am adus contributia la societate si nu mai planuiesc sa mai lucrez vreodata. Si pentru ca mai inainte vorbiram de fericire, va dau definitia Maestrului, ca sa va ajute sa o gasiti si dumneavoastra, fiecare cum doriti: "Fericirea este sa poti face ceea ce iti place sau sa inveti sa iti placa ceea ce faci". Asa ca alegeti-va calea spre fericire si mergeti la restaurante bune. Doamne-ajuta!
