www.zf.ro - Ultima actualizare 07:40
- ZF e-learning
- Conferinte ZF
- Anuare ZF
- Anuare BM
- Fonduri mutuale
- Abonare
- Contacte ZF
- Publicitate
- Login
Topul restaurantelor din Bucuresti pe 2009 - clasamentul lui Peter Imre. Spuneti-va parerea!
12 feb 2010
Asa multe lucruri s-au intamplat anul trecut... Ati observat cum am intrat in priza toti cu alegerile, de credeam ca nu se mai invarte pamantul in jurul soarelui daca nu sunt alegeri in Romania? Si acum ne-am dezumflat ca un balon anemic. Parca nici nu ne mai pasa ca am ales un nou guvern si presedinte si mai nou. Om fi oare superficiali? Om avea vise de moment? O fi oare asta o caracteristica nationala? Dar macar acum stim cine unde e, cine e la putere, cine e in opozitie, pentru ca e foarte important. Apropo, Maestrul spune: "Esti in opozitie nu din convingeri politice, ci din bun-simt. Oamenii cu constiinta prin definitie stau in opozitie".
Cred ca toate gandurile astea filosofice mi-au fost generate de acest hibernum idilicus. Si tot din filonul acesta mi-a mai tasnit o dilema - de ce oare romanii se duc in Austria la schi in loc sa se avante pe Calea Victoriei sau prin Satul Francez, trasi de masina? Zapada e la fel de mare si, in comparatie cu partiile din Alpi, la Bucuresti e mult mai ieftin si sigur n-o sa-i deranjeze nimeni.
Dar haideti ca v-am promis topul restaurantelor pe 2009. Ma rog, un fel de clasificare, o aranjare, o evaluare, ceva... Si sa incepem cu cel mai spectaculos eveniment din istoria restauratorilor romani: marirea si decaderea de la Grandeur. A cazut direct de la etajul 13, desi a avut tot ce trebuia: locatie perfecta si pe orizontala si pe verticala - aproape de Piata Victoriei la etajul 13 - ce-ti poti dori mai mult de atat? Puteai sa vezi roata tot orasul si, daca ne pierdeam mintea, puteam chiar spune ca e un mic restaurant din Manhattan. A avut si bucatar francez si oameni entuziasmati, gata sa ia masa mereu acolo. Cu toate astea, a reusit sa parcurga drumul de la lauda la disparitie in mai putin de un an. Ce trist! Ce efemer! De asta chiar imi pare rau.
N-as putea spune acelasi lucru despre urmatorul restaurant, care ar trebui sa dispara, pentru ca ocupa spatiu degeaba: Casa Select. Observati cu cat mai troglodit restaurantul, cu atat numele e mai pompos. Tot in categoria "Mai bine fara" intra si Casa Latina, La Scanteia sau Ibrail. Asta ca sa le amintesc doar pe cele la care va rog sa nu mergeti, deoarece acest ziar respectabil nu garanteaza pentru sanatatea dumneavoastra gastrica.
Dar totusi s-au intamplat si multe lucruri bune anul trecut, cum ar fi faptul ca am dat de un chinez veritabil - si prin asta nu ma refer la grupul din fata Ambasadei Chinei care pregatea creier de sobolan la gratar si soricel la protap. Nu - e vorba de Orasul Interzis, fara legatura cu Bucurestiul zilelor noastre, care e interzis pur si simplu pentru ca nu se poate circula. Asta e un restaurant care nu e deloc interzis gurmanzilor, dimpotriva.
Tot la categoria restaurantelor etnice intra si Ali Baba, senzational arabesc sau, ca sa fiu politically correct, oriental. E in Piata Muncii si nu stiu ce mi-a placut mai mult: hummusul sau chelneritele. Extind categoria ca sa-l includ si pe bulgarescul Balcic, un restaurant unde mananci branza exceptionala si mancare pregatita fara economie de lucruri bune.
Cel mai bun restaurant de vara - mai ales daca esti la Snagov este, fara discutie, El Capitan. E locul care m-a consacrat, acolo am fost facut celebru, deci trebuie sa-l mentionez. Nu ca ar fi vreo suta de restaurante in jurul Lacului Snagov ca sa alegi, dar El Capitan chiar e bun si daca am combina o emisiune de-a lui Dan Diaconescu, un episod din Dansez pentru tine si un talk-show de pe Realitatea, tot n-ar avea atatia invitati cate figuri publice vezi la El Capitan.
Vin astia pe calea aerului, cu parasuta, cu barca... Cititorule, de n-ai fost pana acum la El Capitan, asteapta dezghetul si da o fuga pana acolo.
In perioada asta a anului trecut am descoperit noi frumusetea de loc neaos, romanesc, domnesc - si nu are nicio legatura cu Florin Piersic. Crama Domneasca - frumos loc, elegant si cred ca poate fi considerat cel mai bun restaurant romanesc din Bucuresti. Si asa am realizat ca nu prea sunt multe restaurante romanesti - atat de rusine de noi n-ar trebui sa ne fie, chiar daca suntem departe de a fi perfecti.
Cat despre restaurantele din strainatate, in locuri minunate, dar totusi accesibile si romanului de rand, am descoperit, daca va mai amintiti, celebrul La Cambusa di Positano. Pentru mine, valoarea acestui loc e usor umbrita de discontinuitatile de caracter ale unui semi-positanez, dar astea sunt ale mele, personale. Calatorul se va simti bine la La Cambusa di Positano.
Apropo de fericire, daca fericirea e o bunastare fizica si lipsa de probleme, atunci eu cred ca cea mai fericita fiinta din lume e vaca argentiniana. Asa ca va indemn sa mergeti la Buenos Aires si gustati din cea mai fericita creatura de pe pamant.
Revenind la Bucuresti, eu in continuare consider ca una dintre cele mai importante calitati ale unui restaurant este consecventa gastronomica. Iar o combinatie de eleganta, clasa, servicii impecabile si bineinteles mancare extraordinara marca Joseph Hadad, oferite cu o consecventa admirabila de-a lungul anilor, face din Casa Vernescu cel mai bun restaurant al Bucurestilor. Dar as vrea sa scriu si despre cea mai buna descoperire a noastra din 2009 - Casa Vernescu ramane in top, insa nu pot omite sarmul si calitatea de neintrecut de la cantina lui Nicolai sau, mai pe limba parizienilor, La Cantine de Nicolai. Acest morosan de pe Valea Izei, adica Nicolai, atata s-o vanturat prin Europa incat tot la Bucuresti a comis-o, facand o minune de loc si un osso bucco de n-a mai vazut Europa si cate si mai cate bunatati. Cred ca intr-adevar va fi primul restaurant instelat daca o sa continue pe linia asta. Totul e foarte prietenos, cald, sau cum ar spune francezii - cozy, iar cu Nicolai odata ce te vezi ai impresia ca te cunosti de-o viata. E cu adevarat un loc de fericire gastronomica. Si, daca tot anul acesta nu veti gasi nimic bun in Bucuresti, mergeti la cantina lui Nicolai si imediat va veti simti mai bine.
Iata ca am reusit sa incropim si al saptelea an de top. Multa lume ma intreaba ce voi face dupa multinationala. Eu cred ca prin articolele acestea mi-am adus contributia la societate si nu mai planuiesc sa mai lucrez vreodata. Si pentru ca mai inainte vorbiram de fericire, va dau definitia Maestrului, ca sa va ajute sa o gasiti si dumneavoastra, fiecare cum doriti: "Fericirea este sa poti face ceea ce iti place sau sa inveti sa iti placa ceea ce faci". Asa ca alegeti-va calea spre fericire si mergeti la restaurante bune. Doamne-ajuta!
- Videanu îi propune spre decorare pe cei care au încheiat contractele cu băieţii deştepţi: pentru că altfel compania era în faliment
- Cum faci rost de bani pentru MBA: burse, credit sau economii? Un salariu de 1.000 de euro net pe lună poate plăti un MBA de 10.000 de euro în opt ani
- AVERTIZARE de ploi şi vânt puternic în Capitală, Vaslui, Galaţi şi Vrancea până la ora 21.00
- Guvernul japonez vrea să promoveze vânzarea de obligaţiuni cu o trupă pop de 92 de fete - FOTO
- Deficitul bugetar a urcat la 0,83% din PIB în aprilie, de la 0,56% în martie
Sunt bogate, frumoase şi par să aibă lumea la picioare, însă chiar picioarele lor sunt problema. Celebrităţile de la...
pe larg Vezi toateCiteşte pe Business Magazin RSS
52 de lucruri utile pe care trebuie neapărat să le ştii - GALERIE FOTO
Peste 100 de ani, 500 de milioane de conturi de pe Facebook vor aparţine unor persoane decedate; numele complet al păpuşii...
pe larg Vezi toate
Cate ceva despre chelnerita zambitoare care v-a servit la caru cu bere :
Ceea ce se intampla zilnic in cadrul acestui faimos restaurant este culmea exploatarii, nerespectandu-se legislatia in ceea ce priveste durata, salarizarea personalului, metodele de management. Personalul lucreaza cate 15 ore, cand pe cartea de munca le este trecut un program normal de 8 ore. Majoritatea angajatiilor provin din Republica Moldova, probabil ca nu cunosc legislatia si nu stiu unde sa reclame. Sunt de asemenea foarte speriati si nu vor sa isi piarda locul de munca.
Timp de 15-16 ore de stat in picioare le provoaca uneori hemoragii nazale, neavand dreptul la pauza. Daca indraznesc sa se planga ca fizic le este rau, patronii le spun ca nu cred decat daca ,, cad pe jos" si poate nici atunci. Daca nu rezista sa isi gaseasca alt loc de munca.
In cazul in care din greseala isi strica sau pateaza uniforma de lucru, li se imputa niste sume aberante, patronii nu se incarca cu curatarea uniformelor, aceasta revine tot in sarcina angajatilor. La sfarsitul zilei, barmanilor li se imputa sume aberante daca au turnat prea multa bere, orice gram in minus se plateste. Mai mult decat atat, angajatii sunt "amendati" de catre manageri cu sume intre 10 si 40 de euro, pentru diferite greseli, (nu au pus bine un pahar, capucino nu are destula spuma, etc). Bineinteles ca aceste sume nu sunt trecute pe vreo chitanta sau bon fiscal, sunt sume bagate direct in buzunarul patronatului. Unul din chelneri si-a ars odata camasa de lucru cu fierul de calcat. I s-a cerut rambursarea a 50 de euro.
IN schimb personalul e obligat sa defileze in fata clientilor, zilnic, nestiind nimeni de fapt ce se ascunde in spatele acestei echipe. Cele confirmate de mine, se pot controla, dar nu stiu cati din cei ce lucreaza aolo sunt dispusi sa recunoasca despre ceea ce se intampla. Anonim presupun ca programul de lucru se poate verifica cu usurinta, fiind un restaurant deschis publicului.
In numele Restaurant Casa Vernescu, multumesc pentru aprecieri: atat cele din articol cat si din comentarii. Ma bucur de experientele frumoase ale celor care au trecut pragul casei si ii invit si pe ceilalti sa indrazneasca
De acord cu Dan G...pot descrie aceeasi experienta...
...am avut insa de curand plăcerea să găsim ceva nou... în Liberty Center un restaurant Quasi Pronti unde se prepară pe loc paste. În orice caz, rezultatul pregătit transparent in fata clientului în nici 5 minute (gata pregatite pentru a fi servite) este foarte gustos şi consistent. Paste + sos + 3 topinguri + parmezan = o alegere pe gustul fiecarui client.Servirea se face în farfurii ceramice şi tacâm de inox, iar dacă-ţi duci singur tava înapoi primeşti o cafea Lavazza gratis. Va recomand sa incercati, este o experienta draguta.
Da, confirm si eu concluzia co-forumistului de mai sus, din pacate asa este! Domnul Imre, o persoana pe care de altfel o respect in mod special, cred ca beneficiaza de un tratament special, poate de multe ori involuntar, in multe dintre locatiile pe care le recenzeaza...
Va spun doar cateva nume de restaurante la care m-am dus cu inima deschisa in urma recomandarilor din ZF si la care am luat o teapa mai mare decat cele din Piata Victoriei: Grandeur, Gino's, Bacci, Balcic si cate si mai cate...
Saptamana asta ma voi duce La Cantina lui Nicolai, sper sa fie the real french-cuisine acolo, nu as mai suporta inca o dezamagire!!
Pana acum pot sa afirm si eu, fiind pe aceeasi lungime cu dl Imre de aceasta data, singurul restaurant haute-cuisine si CONSATANT din Romania ramane, care altul, decat CASA VERNESCU!
O zi cu soare!
Prieteni, nu am crezut sa se intample intr-un restaurant in zilele noastre, insa am comandat Pui la Protap care era alterat ! Mirosea ingrozitor de la o distanta apreciabila si arata ca fratele Petreus pentru cei care inteleg ce vreau sa zic. Absolut incredibil.
, fara nici un fel de manifestare a nemultumirii noastre ceea ce cred ca li s-a parut extrem de ciudat, dupa ce am dedus din atitudinea lor pareau destul de resemnati, obisnuiti sa fie admonestati de clienti.
Usurat acum de partea cea rea, sa o iau cu inceputul.
Locatia nu e rea si semnele initiale au fost bune. Fix jumatate era plina, cealalta jumatate astepta un botez. Am fost invitati usor superior la singura masa libera. Evident, era incantat de alegerea facuta si ma felicitam in gand pentru experienta de Valentine's Day pe care urma sa o avem.
Masa draguta si curata, iar in jur destul zumzet. Pe masura ce ne familiarizam cu locul, mi-am dat seama ca motivul pentru care jumatate era plina era doar faptul ca in aceasta parte a locatiei, se "producea" un alt eveniment, de aceasta data o onomastica cu agitatia aferenta. Nu prevestea inca nimic din ce urma sa se intample.
Eu, imi facusem temele de acasa despre restaurant si dupa un scurt review al meniului am comandat Salata Balcic si Costite Marinate cu Garnitura Asortata. Roxana, a sugerat ospatarului Pui la Protap cu o ciorba, momentul in care s-a produs prima revelatie. Ospatarul, de altfel destul de nemultumit de job-ul lui dupa cum se manifesta, a sugerat - uitandu-se la Roxana - ca portia contine un pui intreg adica sugerand sa nu aruncam mancarea, ar fi pacat.
Acum, nu ca nu ar fi avut dreptate - uitandu-ma si eu la Roxana, insa la rugamintea de comanda atunci jumatate de portie a replicat ca nu stie daca se poate, ci ne va spune daca e in regula, in functie de "in ce toane este bucatarul!". Acum, se pare ca am avut mai mult ghinion decat noroc pentru ca toanele l-au determinat sa ne aduca dupa vreo jumatate de ora felul de mancare alterat.
Salata Balcic comandata de mine este prea uscata si lipsita de gustul de legume savuroase pe care il astepti de la niste bulgari autentici. De fapt singurul lucru bun este lipia speciala cu cascaval sau branza deasupra, cam la nivelul unei patiserii bune de cartier, doar ca de 3 ori mai scumpa.
Despre puiul Roxanei nu ma mai repet, costitele mele au avut partea lor de surpriza. In primul rand ca in mintea mea, asteptam asa numitele spare ribs americane, costitele cu os pe care le infuleci curatand carnea de pe oase, atat de suculente si de delicioase. Numindu-se si marinate, eram absolut sigur ca nu pot gresi, ceea ce evident s-a intamplat - am gresit.
In farfuria din fata mea, tronau 4 felii (bucati) de costita din aceea pe care o cumperi pentru gratar de la supermarket, nicidecum ce ma asteptam. Bucatile facute la ceaun erau crocanta (foarte bine facuta, aproape arsa), alaturi de o garnitura anemica formata din cartofi la punga, rosii si castraveti (nu salata, ci direct pe farfurie) si o pleasca de piure de zacusta (din aceea, cea mai ieftina de la supermarket). Initial, am sperat ca am gresit eu cand am comandat si pentru ca ospatarul nostru disparuse de ceva vreme am intrebat o domnisoara ce ocupa aceeasi pozitie in organizatie daca ce am in fata este ceea ce se regaseste in meniu. Iar raspunsul ei a fost absolut genial: "Da, acestea sunt vestitele costite marinate !". Atentie, vestitele, nu altceva ! Atunci si acum, inca ma amuz copios la auzul replicii. Am zis sa incerc ca poate felul in care arata ma induce in eroare. Gresit, erau asa cum ma asteptam: tari, uscate de se mestecau greu iti ramaneau pe gat.
Evident ca am cerut nota si am plecat cat se poate de repede, de altfel un picol ne-a intrebat daca nu vrem la pachet mancarea ramasa
Prieteni, evitati locatia iar despre Peter Imre, luati recomandarile lui ca prognoza meteo, cu 37% sanse sa fie exacta, asa ca te intrebi daca nu e bine sa te pregatesti exact invers (de soara cand se anunta ploaie si invers).