Cum poti sa ajungi de la literatura la politica valutara si monetara? Care ar fi legatura intre poezia lui Eminescu, Blaga sau Nichita Stanescu si teoriile lui Milton Friedman sau John Taylor? Nu usor poti gasi o legatura intre ele ar crede multi!....Nu acelasi lucru l-ar spune , fara indoiala, Cristian Popa, viceguvernatorul Bancii Nationale a Romaniei.
"Perspectivele de cariera s-au schimbat in timp. La inceput, in liceu, am fost tentat de a ma axa pe literatura, abordand omnivor toate genurile: poezie, proza, incercari de a scrie teatru. Am cochetat pentru scurt timp si cu muzica clasica. Apoi, descoperind matematica, am fost impresionat de rigoarea, concizia si armonia pe care le incorpora, ezitand pana in buza examenului de admitere la facultate intre matematica si economie si pregatindu-ma pentru amandoua. Tranzitia intre cele doua abordari - una bazata in mare parte pe intuitie, alta riguroasa - a fost facuta si prin studiile la Colegiul National "Gh. Lazar", pe atunci cel mai "umanist" liceu de matematica-fizica, unde libertatea si curiozitatea intelectuala erau stimulate intr-o maniera mai degraba universitara", povesteste acum viceguvernatorul BNR.
"Cu optiunea pentru economie, insa, am reusit sa fac si matematica, mai ales in studiile ulterioare de econometrie. Exista o gluma despre metempsihoza in stiintele sociale: daca esti economist si duci o viata virtuoasa, ai sanse sa te reincarnezi in fizician sau matematician; daca insa esti un mare pacatos, sigur te vei reincarna in sociolog. Am vii suspiciuni insa ca asta e mai degraba o gluma raspandita de economisti, nu de sociologi! Inclusiv ca stil personal, am beneficiat direct de faptul ca economia este cea mai riguroasa dintre stiintele sociale."
Am inteles tarziu contabilitatea
"Mai este poate ceva de spus despre traiectoria mea catre ASE. Desi eram expus literaturii economice prin biblioteca parintilor mei(n.r- tatal este diplomat), mi s-a parut fascinanta si mai incitanta concluzia - citita intr-o carte SF! - dupa care desi este imposibil sa prezici comportamentul unui individ izolat, comportamentul agregat al unor grupuri substantiale este cu mult mai usor de prognozat. Abordarea asta de psihologie sociala a avut o anumita greutate in decizia de a opta in cele din urma pentru economie, insa asteptarile mi-au fost destul de violent contrazise la primul curs din facultate, cel de contabilitate. Au trecut cativa ani pana sa inteleg puterea acestui instrument, fara de care nu poti avea pretentia analizelor performante nici in macroeconomie, nici in ceea ce priveste sectorul bancar."
Dupa terminarea facultatii, contactul cu cercetarea - unde a inceput oficial lucrul la 1 decembrie 1989 - a fost facut prin participarea inca din 1987 la lucrarile sectorului de gandire economica in tarile dezvoltate de la actualul Institut de Economie Nationala, desi in acelasi timp era stagiar si navetist la Combinatul Petrochimic Brazi. "Conditiile erau foarte grele - iar mersul cu trenul, iarna, avea ceva in mod special sisific - insa mi-au folosit atat experienta de a vedea cu proprii ochi realitatea unei economii in involutie, cat si timpul necesar studiului teoriei economice, mai ales ca imi dadusem seama ca ceea ce invatasem in timpul facultatii era insuficient".
In tren cu "Journal of Economic Literature"
"Am profitat astfel de resursele institutului - cartile, dar mai ales colegii cu experienta - pentru a-mi oferi educatia economica pe care as fi capatat-o la o universitate occidentala de prim rang . Ma si amuza imaginea suprarealista pe care trebuie s-o fi creat cand, in trenul de naveta, prin 1988, eram in mana cu "Journal of Economic Literature".
Ramane in cercetare pana in 1998, cu cateva exceptii. Prima este implicarea in 1993-1994 in activitati de politica economica aplicata, mai intai in postura de consilier pe probleme macroeconomice al ministrului de stat si ministrului reformei, Misu Negritoiu, iar apoi ca director al directiei de politici macroeconomice din Departamentul pentru Reforma Economica al guvernului Vacaroiu.
Nealiniat politic in Guvernul Vacaroiu
'A fost primul contact cu administratia . Dupa ce incepusem sa fiu cunoscut in strainatate, mi s-a parut foarte interesat si provocator sa particip la un astfel de exercitiu tehnocratic in tara, intreaga echipa nefiind aliniata politic. Atunci am scris impreuna cu Dragos Negrescu, Costea Munteanu, Florin Pogonaru si Lucian Croitoru (n.r.- acum toti reputati economisti si analisti de profil) primul program de reforma economica in care problemele microeconomice si structurale erau abordate in pachet si deveneau conditii pentru stabilizarea macroeconomica de durata. Pentru mine insa, primul contact cu rigorile si constrangerile lucrului intr-o institutie centrala, coordonarea cu alte institutii, raspunderea de a participa la dialoguri cu partenerii externi, nevoia de a genera consens pentru un program care nu se "vinde" singur au fost in sine o lectie importanta".
1994 a fost un an al contrastelor. Revenit in cercetare, Cristian Popa pleaca la Universitatea Harvard ca bursier Fulbright, pana in martie 1995.
"Lucrul la Harvard a fost extrem de stimulativ. In primul rand, revenirea in cercetare a fost un balon de oxigen, mai ales ca in timpul bursei mi-am pregatit o mare parte a tezei de doctorat, o noutate pentru Romania prin abordarea econometrica a problemelor de politica monetara si sector financiar.
Ma asteptam ca profesorii sa fie exceptionali - si am avut sansa sa lucrez indeaproape cu Janos Kornai pe problemele tranzitiei post-socialiste, cu Greg Mankiw pe probleme macroeconomice, cu Ben Friedman pe probleme monetare, corespondand in acelasi domeniu si cu John Taylor, actualul secretar adjunct al Trezoreriei SUA - insa calitatea studentilor a fost un atu pe care nu-l banuisem initial la adevarata sa valoare".
Revenirea in tara a coincis cu redactarea completa a dizertatiei doctorale si sustinerea ei in iulie 1997. Au urmat o noua bursa de cercetare la Londra, axata tot pe problemele politicilor monetare in tarile aflate in tranzitie, precum si invitatia de a petrece o scurta perioada ca profesor vizitator la Scoala de administrare a afacerilor a Universitatii Michigan de la Ann Arbor.
A ales bine
"Inceputul lui 1998 a fost o perioada dificila pentru mine. Am avut de facut o alegere grea. Desi imi fusese propus, printre altele, un post de secretar de stat in ministerul de externe, am preferat pozitia de consilier al guvernatorului BNR, Mugur Isarescu, astfel ca din aprilie 1998 am intrat in banca centrala, unde am devenit economist-sef in octombrie 1998."
Peste doar doua luni este propus (n.r.- de catre cele doua camere de specialitate ale Parlamentului) in functia de viceguvernator al BNR, functie pe care o detine si astazi. La momentul respectiv, era cel mai tanar viceguvernator din istoria bancii centrale, avand doar 34 de ani. Multi vorbeau despre el ca fiind unul din cei mai buni economisti ai generatiei sale.
"Oportunitatea oferita de functia de viceguvernator - pe care am acceptat-o nu fara anumite emotii - a fost nu doar de a putea contribui la apasarea butoanelor despre care scrisesem fara incetare timp de zece ani, ci si de a lucra impreuna cu ceilalti colegi pentru a depasi momentul foarte dificil care se prefigura pentru 1999, atat pe plan extern cat si din perspectiva sectorului bancar romanesc".
Este extrem de multumit, dupa cum spune, de faptul ca a facut parte din toate echipele ce au mentinut incepand cu acel an dialogul cu investitorii, cu pietele private de capital. "Discursul cercetarii si comunicarea cu pietele reclama amandoua abilitati sofisticate, dar in ultima instanta diferite, iar pentru mine, invatarea dialogului cu investitorii si agentiile de rating s-a facut din mers", spune Popa.
"Mai mult, teza mea de doctorat a continut si primul studiu din Romania asupra tintirii inflatiei ca regim de politica monetara, iar actualmente BNR se pregateste pentru introducerea unui astfel de regim de la sfarsitul lui 2004. Cred ca, pentru un economist, putine satisfactii intelectuale pot fi mai mari decat sa-si vada cercetarile prinzand contur in realitate."
Timpul liber?
Dupa cum recunoaste cu o nonsalanta uimitoare este mai degraba workaholic.
'In fiecare dimineata vin la banca in jur de 9 si ma apuca si ora 22-23. Din patru week-end-uri doua sunt in banca. Munca este de departe pe primul loc. Mai in gluma, mai in serios probabil asta este si motivul pentru care sunt inca necasatorit. Totdeauna m-am gandit ca sunt inca suficient de tanar pentru a le face pe toate la timpul lor'.
Dar totusi de unde vine relaxarea? "Incerc sa ma vad cu putinii prieteni pe care ii am. Ascult foarte multa muzica, de la clasica la trendy, si mai ales ma relaxeaza arta. Am un interes viu pentru arta si design. De fapt apartamentul meu nu este mobiliat in totalitate dar are tot ce se poate din punct de vedere al artei. Apoi, plimbatul pe jos - atunci cand am timp pentru asa ceva - ma relaxeaza foarte mult. In trecut, avea si virtuti curative, pentru ca ma ajuta sa-mi mentin silueta. Cel mai relaxant lucru este insa faptul ca nimeni nu pare sa ma recunoasca."
Cunoscut fiind ca un desavarsit gourmet, ii place bucataria sud-est asiatica, japoneza,dar si cea italiana sau franceza si isi traumatizeaza colegii cu sugestii pentru meniurile de protocol ale BNR.
Are si o colectie de filme pe DVD pe care, dupa spusele proprii, le invecheste ca pe vinuri, neavand decat rareori timp pentru ele - "noutatile pot fi vazute in avion, dupa ce sunt citite materialele aduse de la birou".
Sporturi extreme ? "In afara de politica monetara, care, glumand pentru o clipa, e cu adevarat uneori un sport extrem in materie de imagine personala, nu ma tenteaza. Efortul personal se vede (sau ar trebui sa se vada mai mult!) prin vizitele la sala de fitness si piscina, inca prea rare. Altfel, incerc sa camuflez restul prin atentia acordata imbracamintii: am chiar si o colectie de cravate care e, de fapt, mai mult o colectie de amintiri.", spune Popa.
Bogatie? Libertatea de a opta
Loialitate? Spirit de echipa
Politica&afaceri? In multe tari sunt stari succesive ale evolutiei unei persoane....La noi cred ca se poate vorbi mai degraba de inceputul maturizarii in paralel a celor doua clase
Calculator? Un instrument absolut necesar, mai ales in cercetare ; abordarea mea s-a schimbat complet dupa ce am invatat sa lucrez cu PC-ul in 1990 si ma consider relativ avizat, chiar pasionat in materie de IT
Ultima carte citita? Ispasirea, Ian McEwan
Angajatul ideal? O combinatie de inteligenta, initiativa si spirit de echipa
Cea mai mare dezamagire umana? Falsitatea celor cu care m-am confruntat de-a lungul timpului
Banii? Nu am avut niciodata fetisul acesta; prefer un nivel decent de confort si existenta anumitor libertati unei maximizari a avutiei personale
Peste 10 ani? Greu de spus. Ma pot gandi la trei directii posibile...tot in banca centrala, o cariera academica sau una in sectorul privat . Ar fi o onoare ca, peste zece ani, sa reprezint Romania la Banca Centrala Europeana
Soarta? Niciodata nu m-am putut hotari daca exista o predestinare sau iti faci norocul. Cred si acum ca este o combinatie, iar succesul tine de proportiile ei
Norocul? Sansa de a intelege si nu rata ceea ce ti se ofera la un moment dat
Daca nu economist, atunci ce? Sunt atat de multe specializari care se reunesc sub denumirea de economist, incat - de la orizontul celor 39 de ani - tot in zona asta cred ca m-as regasi.
STUDII: ASE- Bucuresti, Doctor in Stiinte economice, Facultatea de Relatii Economice Internationale, iulie 1997;
Diploma de licenta, Facultatea de Comert, septembrie 1986
Economic Planning Agency, Japan research Institute si Japan International Cooperation Agency, Tokyo, Japonia
Absolvent al Seminarului de Macroeconomie, august - septembrie 1993
Oglethorpe University, Atlanta, GA, SUA si Institutul National de Cercetari Economice, Bucuresti
Absolvent al Cursului Intensiv de Management Financiar intr-o Economie de Piata, Bucuresti, septembrie 1991
Limbi straine: engleza, spaniola, franceza
Alte preocupari: muzica clasica, literatura, artele vizuale
