Florian Niţu este managing partner la casa de avocatură Popovici&Niţu şi un pasionat de artă călător care a străbătut lumea pe urmele artiştilor preferaţi. Şi-a descoperit pasiunea pentru artă în copilărie, când, răsfoind albumele de artă ale părinţilor săi, i-au rămas întipărite în minte opere celebre.
"Când mă gândesc la copilărie imaginea lucrării "Procesiunea religioasă din provincia Kursk" a lui a Ilyă Repin îmi este la fel de familiară ca imaginea lui Duckadam apărând cel de-al patrulea penalty când Steaua a câştigat Cupa Campionilor. Printre alte imagini ale adolescenţei se mai perindă coada pentru lapte de pe vremea comunsimului, capacele de la butelii înşiruite pe sfoară de către cei care stăteau la coadă, lucrarea "Ambasadorii" artistului Hans Holbein...", povesteşte Niţu.
Avocatul a început să călătorească în scopuri artistice pe la jumătatea anilor "90 şi de atunci, cel puţin odată pe lună, pleacă din ţară să viziteze expoziţii. "E o bucurie imensă pentru mine să văd acum, pe viu, toate lucrările pe care le admiram în reproduceri în copilărie şi adolescenţă. Până acum n-am avut nicio dezămăgire. Nicio reproducere nu a fost mai bună decât lucrarea adevărată". Niţu îşi aminteşte că, atunci când era mai tânăr, făcea şi escapade mai aventuroase. "Plecam dimineaţă pentru o expoziţie şi ne întorceam seara. Am făcut asta şi relativ recent pentru a ajunge la o integrală Picasso, în Zurich. Era duminică şi ultima zi în care puteam să văd expoziţia, aşa că am luat avionul şi am petrecut 7 ore pe drum pentru 4 ore de expoziţie. A meritat, a fost fabulos".
Evadările sale artistice se întind însă şi pe perioade mai lungi. În urmă cu patru ani managerul a parcurs traseul Amsterdam -Haga-Delft- Antwerpen special pentru pictorii flamanzi. "Am plănuit totul cu profesionalism, a fost un traseu de 7 zile, organizat pe teme şi artişti (două zile am descoperit tot ce se putea de Vermeer). "De obicei pregătesc o excursie ca şi cum aş pregăti o tranzacţie, cred că e şi defect profesional. Ştiu, de exemplu, că cel mai potrivit moment pentru a face o vizită la un muzeu, în linişte, este ziua de luni la ora 9 dimineaţa. De asemenea încerc să călătoresc mai mult în februarie, pentru că vara e mai aglomerat. Am stat o singură dată la coadă pentru a intra la o expoziţie. Anul trecut în Grand Palais, Paris s-a organizat o retrospectivă Monet. Atunci am stat mai mult de patru ore la coadă dar n-am avut de ales pentru că era ultima zi în care puteam vedea expoziţia".
Uneori Niţu combină călătoriile de business cu destinaţiile artistice. "Dacă am un board meeting în Londra sau în Paris sau trebuie să semnez o tranzactie într-o mare capitală, am inevitabil în plan şi vizitarea unui muzeu. Pentru mine fiecare mare capitală are în agendă un număr de office-uri la care trebuie să ajung şi un număr de muzee. Apoi urmează restaurantele, hotelurile, dar de asta se ocupă mai degrabă asistenta mea".
Managerul a văzut astfel întreaga operă a artistului Pierre Bonnard, expusă în galerii londoneze, la muzeul Hermitage din Sankt Petersburg şi în colecţii private din Statele Unite. "E fascinant să descoperi istoria unei lucrări de artă, de la mesaj la temă, la cum a ajuns lucrarea respectivă într-un anumit muzeu. De exemplu tema jucătorului de cărţi la Cezanne face obiectul a peste 20 de studii realizate de cercetători în domeniu. Eu am văzut toate lucrările sale cu jucători de cărţi".
Anul trecut în noiembrie a fost şi la o retrospectivă Gaugain, în Londra, la Tate Modern. Gaugain e un alt itinerariu pe care i-ar plăcea să-l facă. "Mi-aş lua o lună vacanţă şi aş merge pe urmele sale, inclusiv în Tahiti. Doar că a stat cam mult pe barcă şi asta nu aş putea face".
Florian Niţu a călătorit însă şi în ţară, pe urmele artiştilor români. "Am parcurs traseul vieţii lui Corneliu Baba. Am fost în Craiova unde artistul a copilărit până la 7 ani, în Timişoara unde a debutat ca artist, la Iaşi, Constanţa, Bucureşti. "Există lucrări cu care stabileşti un contact special, eu vizitez unele muzee din Bucureşti frecvent pentru a-mi vedea lucrările preferate semnate de artişti români. Cred în ce spunea artistul Lucien Freud şi anume că lucrările de artă nu au doar suflet dar şi corp. Dincolo de "empatia artistică" pe care privitorul o are faţă de lucrare. Unele opere au o istorie proprie, nu sunt simple reproduceri ale vieţii. Asta caut într-o operă de artă. E o revelaţie pe care am avut-o în Paris, la Centre Pompidou, în urmă cu doi ani, când eram la o retrospectivă Lucien Freud, cel mai mare pictor realist în viaţă".
Aflaţi mai multe detalii din ediţia de iunie a suplimentului După Afaceri Premium care apare vineri, 27 mai.
