Jurnalistii sunt niste nemultumiti si fara motiv, dar mai ales cu a 59-a Berlinala n-a stralucit aproape in nicio privinta, dar asta nu inseamna ca printre cele mai importante momente ale evenimentului nu se gasesc cateva care sa merite amintite. Unul dintre ele este chiar Ursul de Argint castigat de "Katalin Varga", primul film cu un producator roman din istoria recenta a festivalului.
Cel mai bun lucru la Berlin 2009? Casa celor 100 de beri. Nu este un film, ci o locanta din Potsdamer Platz a carei selectie de exact o suta de beri din lumea intreaga s-a transformat intr-un tratament eficient dupa vederea unui film prost! Dupa "Mammoth", care incerca sa-mi bage in cap ca "americanii-s de vina", mi-am revenit cu o bere blonda si picanta (spre deosebire de filmul fara sare si piper cu Gael Garcia Bernal), iar in cazul lui "Happy Tears" (cu Demi Moore) am re-simtit ca traiesc dupa o bere belgiana cu binemeritatul nume Delirium Tremens (alcool 10%).
Dar... la festival am vazut-o pe Kate Winslet (superba!). Si... a fost cat pe ce sa ies la jumatatea filmului "La teta asustada", insusi castigatorul Ursului de Aur. Chiar daca subiectul filmului este trist (miile de femei violate in timpul conflictului intern din Perú le-au transmis si fiicelor lor o teama exagerata fata de sexul opus, cunoscuta popular drept "la teta asustada"), metoda Faustei, protagonista, de a scapa de un eventual viol il va surprinde pana si pe cel mai harsit intr-ale ciudateniilor cinematografului de arta. Interpreta Faustei, Magaly Solier, a oferit un moment emotionant la gala: dupa cateva cuvinte in spaniola, actrita a inceput sa vorbeasca intr-un dialect peruan, facandu-l pe traducatorul german sa amuteasca brusc. Solier a fredonat in acelasi dialect si un emotionant cantec din film, in aplauzele publicului cu ochii in 
lacrimi. Putine au fost filmele cu adevarat bune din festival, dar cele bune macar vin si in Romania: este vorba in primul rand de "The Messenger", cu un Ben Foster caruia eu unul i-as fi dat Ursul pentru interpretare in locul africanului (si el excelent) Sotigui Kouyate, dar si de spumosul "Cheri", cu Michelle Pfeiffer in rolul unei curtezane trecute de prima tinerete care se indragosteste de un pusti cu 30 de ani mai tanar. "London River", despre o britanica si un african ce-si cauta copiii posibil disparuti in atentatele londoneze din 2005, ajunge si el in cinematografele noastre, cel mai probabil in cursul anului viitor.
lacrimi. Putine au fost filmele cu adevarat bune din festival, dar cele bune macar vin si in Romania: este vorba in primul rand de "The Messenger", cu un Ben Foster caruia eu unul i-as fi dat Ursul pentru interpretare in locul africanului (si el excelent) Sotigui Kouyate, dar si de spumosul "Cheri", cu Michelle Pfeiffer in rolul unei curtezane trecute de prima tinerete care se indragosteste de un pusti cu 30 de ani mai tanar. "London River", despre o britanica si un african ce-si cauta copiii posibil disparuti in atentatele londoneze din 2005, ajunge si el in cinematografele noastre, cel mai probabil in cursul anului viitor.Intre huiduielile pentru "Mammoth", chicotelile din timpul lui "Cheri", cascaturile copioase de la "The Rage" (transformate in sforaituri in cazul unei venerabile doamne din randul patru), sau pufnetele amuzate la "Contesa" (Julie Delpy chiar a dat-o in bara cu acest "biopic" despre legendara Erzebet Bathory), mai era vreme din cand in cand sa surprinzi un Keanu Reeves (tipetele fanelor au facut geamurile din palatul Berlinalei sa zdrangane), un Ralph Fiennes (complet chel, din cauza lui... Oedip), un Woody Harrelson sau o Renee Zellweger. Aceasta din urma a starnit rasetele jurnalistilor cand a fost intrebata daca nu cumva s-a inspirat din propria viata pentru a interpreta, in comedia "My One and Only", o femeie disperata sa-si gaseasca un sot in America anilor '50.
Ce mai incoace si-ncolo, Berlinala 59 a fost categoric o editie de criza. Criza cu noroc, pentru ca ambele lungmetraje romanesti prezente in festival au plecat acasa cu premii: "Katalin Varga" cu un Urs de Argint pentru contributie artistica deosebita (pentru sound design-ul duo-ului Gabor Erdely-Tamas Szekely), iar "Cea mai fericita fata din lume" al lui Radu Jude, prezentat in sectiunea Forum, cu un premiu acordat de Confederatia internationala a cinematografelor de arta.
