Juke este dovada clară că piaţa auto europeană devine una specializată tot mai mult pe nişe. În condiţiile în care un client nu-şi permite să deţină în garajul său şi un model de oraş, şi un SUV, dar şi o maşină sport, acesta va dori cel mai probabil una care să le înlocuiască pe toate trei. Dar un SUV full-size este orice numai maşină de oraş nu, iar o variantă sport nu este confortabilă. Pe această nişă doreşte Nissan să lanseze Juke.
Designul este unul şocant. Atât la interior, cât şi la exterior. Atrage incredibil de multe priviri pe stradă. Poate chiar mai multe decât un Ferrari sau Porsche.
Imaginea spectaculoasă este determinată de împărţirea în trei a designului. În partea de jos avem un SUV echipat inclusiv cu panouri de protecţie, sus un design sport cu faruri alungite, o linie a plafonului similară cu cea de la 370Z şi în spate avem coupeul sport cu portiere ".camuflate". Imediat ce iei loc la bord observi acelaşi aspect excentric. Consola dintre scaune aminteşte de o motocicletă, volanul este tipic pentru un automobil sport, iar consola centrală este complet redesenată. Singurul lucru pe care îl putem critica "din prima" este absenţa unui buton dedicat computerului de bord amplasat pe volan sau oriunde ar avea un minim de ergonomie. La fel ca şi la X-Trail butonul este direct amplasat pe ceasurile de bord şi este foarte mic. În rest, nu deranjează nici măcar faptul că volanul nu este reglabil pe adâncime.
Ce am apreciat foarte mult este însă sistemul Nissan Dynamic Control cu trei funcţii - sport, normal şi eco. Acest gen de sisteme este întâlnit în special pe automobile premium precum modelele Audi sau BMW, dar mai nou există şi la Opel sau, acum, la Nissan. Dacă în multe dintre cazuri nu se remarcă o diferenţă între moduri, în cazul lui Juke se poate vedea o modificare atât în ceea ce priveşte consumul, cât şi din punctul de vedere al comportamentului motorului.
Dacă în modul sport maşina accelerează brusc la cea mai mică apăsare a pedalei, pe eco este ceva mai atent la consum şi nu la performanţe.
Alături de comportament, se schimbă în premieră şi afişajul butoanelor de pe consola centrală. Sistemul de control al managementului utilizează acelaşi display şi aceleaşi butoane ca şi cel de climatizare. Sistemul de afişaj direct pe butoane este similar cu cel de pe tastaturile pentru gameri, pe tastele cărora sunt afişate direct comenzile. În plus, dacă în modul sport pe display îţi este indicat câte G-uri atingi într-un viraj, la cel eco poţi vedea câtă economie faci.
Special pentru funcţia sport am încercat versiunea echipată cu motorul pe benzină de 1,6 litri supraalimentat şi care dezvoltă 190 CP.
Iar pentru a testa la maximum caracterul său, am optat numai pentru tracţiune faţă.
Cu acest motor maşina se comportă exact ca una sport. Accelerează puternic, motorul oferă o coloană sonoră specifică, iar cutia de viteze cu şase trepte schimbă exact cum trebuie - scurt şi precis. Cu toate că ne-am fi aşteptat la un consum mai mare pe setarea sport, în traficul din Capitală nu a depăşit nivelul de 12 litri/100 km, iar în afară a scăzut aproape de 7 litri/100 km, un nivel destul de corect având în vedere publicul ţintă.
Preţul pentru versiunea testată porneşte de la 21.640 de euro, iar dacă se doreşte o tracţiune integrală şi cutie automată CVT, preţul creşte la 24.840 de euro.
