Au trecut câţiva ani buni de când nu am mai mers să vizitez un muzeu din Bucureşti. Dacă la orice vizită în străinătate aceasta este prima sau dacă nu una dintre primele ţinte, pe plaiuri mioritice muzeele şi galeriile de artă au fost mereu amânate pentru "o mai bună ocazie", oricând s-ar fi ivit ea, dacă s-ar fi ivit.
Ce ocazie mai bună ar putea fi decât Noaptea Albă a Muzeelor? Programul suna cam aşa: film documentar "Staţia Spaţială" - gratis şi el, o vizită la muzeul de istorie şi una la muzeul de artă şi seara se încheia glorios cu Observatorul Astronomic.
La finalul serii am tras linie şi rezultatul era niciun muzeu vizitat, multă aglomeraţie, cam cât în noaptea de anul nou.
Dar să începem cu începutul. Afi Palace Cotroceni, ora 21:15. Coadă la bilete de peste 150 de persoane. Documentarul Staţia Spaţială rula de la 22:00 la 2:00 şi toate casele de bilete se ocupau de sutele de persoane dornice de un bilet gratis la film. După cinci minute la coadă am renunţat. Am sperat că la muzee va fi mai bine. Prima oprire Muzeul de Istorie. Mirosul de kurtos te primea de departe. De aproape vedeai scările muzeului pline de oameni, şi iniţial am crezut că toţi aşteaptă să intre în Muzeul de istorie. În realitate zeci de tarabe cu dulciuri, haine, bijuterii home-made şi miere se intindeau în faţa uşii de la intrarea în muzeu. Zeci de curioşi îşi făceau aici curaj să intre. "Mai bine vă uitaţi puţin la tarabe decât să intrăm în muzeu", le spunea un tată copiilor săi.
"Eu nu înţeleg, de ce vinzi miere în faţa muzeului de istorie", se întreba un tânăr ce stătea la coadă să intre în muzeu. Deşi coada de intrare nu era mare, înăuntru era aglomeraţie şi nu era aer, aşa că am decis să revin cu prima următoare ocazie.
După ce m-am convins că aceleaşi "dificultăţi" aveam să le întâmpin la intrarea în alte muzee am decis să sar peste etape şi să ajung deja la Observator. Zis şi făcut. Pe drumul de la Muzeul de Istorie la Observator alte câteva zeci de persoane care aveau aceeaşi destinaţie. Tot pe drum am găsit şi un grup de străini care au decis să contempleze mulţimea. Se opriseră pe marginea străzii şi discutau în franceză despre numărul mare de oameni care treceau pe lângă ei.
Indiferent de stradă, alee sau bulevard, nicăieri nu era pustiu. Nici pe şosea nu era linişte, ba din contră părea că esti în mijlocul zilei deşi orologiul bătuse de ceva vreme miezul nopţii.
Cea mai mare aglomeraţie a fost însă la Observatorul Astronomic, unde forţele de ordine au fost chemate la datorie pentru a nu lăsa cele câteva sute de oameni să "desfăşoare" mai mult decât trebuie. Nici pietonii nu scăpau de ochii vigilenţi ai forţelor de ordine. Trotuarul era ocupat complet de cei care stăteau la coadă pe o distanţă de câţiva metri buni. Cei care aveau altă destinaţie decât Observatorul erau nevoiţi să o ia pe marginea şoselei, însă reprezentanţii forţelor de ordine nu erau mulţumiţi. "Vă rugăm să o luaţi pe trotuar", repetau ei. La întrebarea "Pe unde pe trotuar, că nu avem loc"? Nu am primit însă niciun răspuns.
După ce am terminat cu vizitele am luat încet spre casă în căutarea unui taxi, pe care l-am găsit mult mai târziu, după ce câteva zeci au trecut pe lângă noi, ocupate.
În concluzie: românii merg oriunde e gratis, eu nu mai ies în Noaptea Albă şi voi merge la muzee altă dată, într-o zi normală chiar dacă taxa de intrare e 10 lei.
