„In 100 Years”, o carte scrisă de reputaţi economişti, dintre care doi laureaţi ai premiului Nobel, indică cele mai importante tendinţe din domeniul socio-economic în următorii 100 de ani, scrie Financial Times.
Ce a scris Martin Weitzman, profesor la Universitatea Harvard: „Tentaţia de a modifica unilateral condiţiile climatice ar putea deveni foarte mare pentru statele lumii”
Prin arderea combustibililor fosili la scară largă, oamenii au creat emisii de dioxid de carbon care au atins un nivel fără precedent. Schimbările climatice apar într-un ritm incredibil de lent şi prin urmare, consecinţele par atât de departe de noi.
Deja am realizat inginerii geografice fără să vrem prin arderea combustibililor fosili, prin procesele din agricultură, întreţinerea caselor sau transporturi. Există însă câteva forme folositoare de geo-inginerie, însă numai una ar putea oferi o soluţie rapidă la problema creşterii temperaturilor. Aceasta ar fi crearea unei „umbrele spaţiale” prin lansarea unor particule reflectoare în stratosferă care blochează o mică dar semnificativă parte din radiaţiile solare.
Efectele climatice ale unei bariere artificiale nu sunt cunoscute în totalitate. Însă cu siguranţă regimul precipitaţiilor va fi schimbat, probabil în mai rău. Există posibile pericole şi pentru stratul de ozon. Dacă lipsesc unele elemente vitale din model, acest lucru ar putea duce la o altă situaţie în care orgoliul uman inaugurează un eveniment catastrofic.
Ce a scris Alvin Roth, laureat al premiului Nobel în 2012: „Medicamentele pentru îmbunătăţirea performanţelor ar putea fi văzute ca parte a unei nutriţii sănătoase”
Trendul cel mai important al viitorului este că economia mondială va creşte şi va deveni mai conectată. Prosperitatea materială va creşte şi longevitatea de asemenea. În timp ce prosperitatea mărită nu va elimina competiţia, totuşi va lăsa oamenilor posibilitatea de a alege dacă şi cât de mult vor excela. Mulţi vor opta pentru o dezvoltare mai lentă, cheltuind mai mult timp pe experienţele tinereţii. Perioada de pensionare va deveni mai lungă şi vor apărea noi forme de retragere din câmpul muncii.
Medicamentele pentru îmbunătăţirea performanţelor ar putea fi văzute ca parte a unei nutriţii sănătoase şi ar putea deveni obligatorii în unele profesii competitive. Atunci când profesorii asistenţi de la economie vor rămâne în urmă cu articolele săptămânale, departamentul de la catedră le va sugera să-şi mărească doza de medicamente care cresc creativitatea sau sporesc puterea de concentrare. Unele medicaţii – cum ar fi cele pentru memorie, ar putea fi văzute ca leacuri pentru lucruri pe care înainte nu le consideram boli.
Cunoaşterea mai bună a dezvoltării fetusului va permite părinţilor să selecteze şi să manipuleze unele trăsături genetice ale copiilor. Având în vedere că aceste tehnologii vor fi supuse unor limitări legale în unele locuri, piaţa internaţională a tehnologiilor de reproducere va creşte.
Unele dintre cele mai mari schimbări din medicină vor fi de natură tehnologică. […] Pânâ în 2014, ideea de a scoate un rinichi de la cineva şi a-l pune la o altă persoană va părea ca un act de barbarie al trecutului. Însă este greu de ghicit dacă transplantul va înlocui xenotransplantarea, care înseamnă primirea unui rinichi crescut într-o fermă de animale, sau prin terapie cu celule stem pentru a creşte un organ propriu, sau un rinichi artificial sau pur şi simplu prin tratament al bolilor care cauzează îmbolnăvirea rinichilor.
Ce a scris Robert Schiller, profesor la Universitatea Yale, laureat al premiului Nobel în economie în 2013: „Inteligenţa artificială ne va duce pe un lung trend al unificării culturii la nivel global”
Cercetătorii din IT par să fie de acord cu toţii că inteligenţa pur artificială nu este la îndemâna noastră, cel puţin pentru încă un secol. Pe de altă parte, sunt alţii care cred că adevărata inteligenţă artificială se va ivi în curând. Oricând s-ar întâmpla asta, o consecinţă importantă va fi un trend pe termen lung de unificare a culturii globale.
Avansul inteligenţei artificiale va face ca economia mondială să fie mai eficientă dar va crea o mai puternică corelare între ţări şi regiuni şi în consecinţă, vulnerabilităţi mai mari la crizele economice globale.
În această lume a inteligenţei artificiale, se vor ivi noi subculturi care nu vor mai fi definite de spaţiul geografic. În mod particular, este posibil să se dezvolte o cultură cosmopolitană a unor oameni strâns legaţi de inteligenţa artificială, un fel de elite ale lumii, care prin capacitatea lor de a comunica constant, vor tinde să dezvolte raporturi de loialitate unii faţă de alţii decât faţă de vecinii lor în timp ce miliarde de oameni vor forma un lanţ mondial al ghetourilor.
Chiar şi între elite, globalizarea culturii nu va fi totală şi vor mai exista rivalităţi religioase şi etnice, precum şi posibilitatea unui război. Nu va fi o autoritate centrală pentru a controla toate acesta procese care crează riscuri pentru oameni ca indivizi sau pentru societate.
