Acum, pe Nuerburgring, circuitul de 28 de kilometri din sudul Germaniei, nu mai aleargă maşini de Formula 1, dar au loc o mulţime de alte competiţii de motorsport. Şi, mai important, pentru numai 22 de euro, circuitul este deschis pentru o tură oricărui posesor de maşină, scrie Business Magazin.
Iar pentru o sumă ce ajunge la 1.200-1.400 de euro, poţi participa în ceea ce nemţii numesc "Perfektion training", adică un curs de pilotaj derulat pe parcursul a două zile, care îţi permite să testezi limitele unora dintre cele mai puternice maşini din lume şi, mai ales, să îţi testezi propriile limite atunci când te afli la volanul unei maşini de 450 de cai-putere sau chiar mai mult.
"Astăzi - şi la fel se întâmplă la toate trainingurile - circuitul este închis pentru public, dar în weekend şi în zilele în care nu sunt evenimente e o nebunie pe traseu (câţiva oameni mor în fiecare an în accidente aici - n. red.), e plin de maşini puternice şi mai puţin puternice, motociclete şi chiar camioane", spune instructorul grupei patru, unde am fost repartizat, alături de alţi trei germani, un belgian şi un olandez. Cu excepţia unuia dintre nemţi, care mai făcuse două tururi în urmă cu ceva vreme, niciunul dintre noi nu mai fusese pe circuitul de la Nuerburgring, motiv pentru instructor să exclame cu un zâmbet mare pe faţă "înseamnă că o să vă placă, pentru că nici nu ştiţi ce aţi pierdut. Iar cu maşinile astea, o să vă placă şi mai mult".
Maşinile la care se referă neamţul erau, bineînţeles, Porsche, pentru că acest eveniment era organizat de producătorul german de lux. Peste o sută de maşini, încadrate în peste 20 de grupe, de la Boxster, Cayman, Carrera, 911 Turbo, GT2, GT3, nelipsind, bineînţeles, versiunile S sau RS. Mai explicit, pentru cei care nu cunosc terminologia şi gama Porsche, este nevoie de o precizare: sunt maşini cu câte 4-500 de cai-putere, care ajung la 100 km/h în mai puţin de 4-5 secunde, la 200 km/h în 10-12 secunde şi costă cel puţin 50-60.000 de euro fiecare. Aşadar, maşini sport, dar nu SUV-uri (modelul Porsche din acest segment, Cayenne, deţine cea mai mare pondere în vânzările mărcii, mai ales în pieţele emergente, precum România) sau limuzine cu patru uşi (Panamera).
Profit de demograficele acestui supliment (adică datele privitoare la numărul şi caracteristicile cititorilor, din care reiese că ponderea managerilor în cititori este mai mare ca la orice altă publicaţie) şi vă întreb, sincer, dacă aţi testat vreodată o maşină.
Testat nu înseamnă rulat în oraş între două semafoare sau pe drumul spre mare cu 200 de kilometri la oră. Testat nu înseamnă nici scârţâit de roţi pe serpentinele dintre Predeal şi Braşov.
Cei foarte puţini care au testat o maşină şi cu atât mai mult o maşină sport, precum cele din gama Porsche 911, înţeleg ce înseamnă o maşină care te face să ajungi la limita fizică, să experimentezi, asemeni piloţilor de aeronave, forţe gravitaţionale în doar câteva secunde, dar toate acestea cu o maşină perfect controlabilă.
Pentru că indiferent despre care dintre maşinile pe care le-am testat pe Nuerburgring - Boxster, Cayman S, Carrera 4 şi Carrera 4S au fost alocate grupului nostru - un lucru a fost comun: ţinuta de drum senzaţională. E adevărat, e foarte greu să găseşti nod în papură unui Porsche, oricare ar fi el.
Sigur că între fiecare dintre aceste maşini există diferenţe, iar ţinuta de drum a unei maşini cu tracţiune integrală diferă de cea a uneia cu două roţi motrice, după cum câteva zeci de cai-putere în plus sau în minus îţi permit să te ţii după maşina din faţă sau nu. Indiferent de care maşină a fost vorba, un lucru este cert. Un Porsche - sau în general orice altă maşină sport - care nu a fost dus de proprietar pe un circuit este ca un angajat cu doctorat care vinde hamburgeri sau legume în piaţă, adică un muncitor supracalificat.
"Pentru noi este foarte important Nuerburgring pentru că este esenţa pregătirii noastre sportive", motiva şeful departamentului produse al Porsche alegerea circuitului de la Nuerburgring pentru acest eveniment.
Şi cum să nu fie aşa, când fiecare componentă a traseului îi permite maşinii să îţi arate că odată ce ai ales traiectoria optimă poţi experimenta aceleaşi senzaţii ca ale unui pilot de raliu sau, pe alocuri, de avion. Pentru că amesteci curbele strânse cu porţiunile în care vitezele trec de 200-250 de kilometri pe oră şi cu lăţimea cricuitului care pe alocuri abia dacă permite trecerea a două maşini una pe lângă cealaltă şi iese un cocktail exploziv şi uneori extrem de periculos.
Doar pe un circuit poţi merge la limita ta şi a maşinii, dar în siguranţă. O siguranţă dată tocmai de înţelegerea limitelor, acceptarea acestora şi, după caz, îmbunătăţirea permanentă a performanţelor.
Citiţi mai mult în următorul număr al revistei Business Magazin
