Acum ca avem voie sa mentionam din nou aspecte usor socio-politice fara sa fim acuzati ca suntem partizanii unuia sau altuia, trebuie sa recunosc ca sunt sulajat ca s-a terminat. Rezultatul final nici nu mai e important - sigur ca nu se termina nimic, totul merge inainte, in acelasi mod. E ca si la spital: te tot duci la analize si ajungi sa vrei sa ti se spuna odata ce si cum, cat o fi de rau, pentru ca nesiguranta te omoara. Acum avem o siguranta - ca, in mod evident, se va incheia anul. Asta e certitudinea numarul unu. Numarul doi - se incheie al saselea an de cand tot zapacim articolele astea. Mai bine faceam o facultate, ca pana acum aveam si masterat. Iar numarul trei - pentru prima data inchei anul in postura de somer - pe aceasta cale as dori sa le multumesc tuturor celor care au contribuit la acest statut. Si le doresc toate cele bune.
Spuneam recent ca am descoperit era bistrourilor si ca ma bucura acest fenomen. Evident ca si bistrourile au atat rebuturi, cat si perle. Norocul nostru, saptamana asta, a fost ca am dat de perla perlelor, la sfarsitul anului, asa ca imediat il putem califica drept Bistroul numarul 1 al Romaniei. Cat despre clasificari, vom face topul restaurantelor la inceputul lui 2010, ca din cauza crizei nu ne-a ajuns hartia de ziar, dar va spun de acum ca bistroul lui Nicolai e descoperirea anului. Odata criminalul descoperit, va puteti opri din lectura...
Eu zic ca ceva tot se schimba in Romania asta daca Nicolai, care s-a sutit acum 13 ani in Franta, si-a strans banii si s-a intors in Romania ca sa deschida aici cel mai reusit bistro, cu tehnlogie, savoir-faire si materii prime de la francezi. Desigur, nu zic nu la caltabosul de Craciun, dar se poate si cu foie gras - care la Nicolai este perfectiunea intruchipata, fie ca e servit in supa, fie ca il iei ca antreu sau chiar la pachet, pentru acasa.
In categoria restaurantelor frantuzesti, cantina lui Nicolai este clar pe primul loc - nici nu am cu ce sa o compar in Bucuresti, poate doar cu La Villa, asa cum era in urma cu vreo sase ani. Pentru inceput incercati supa crema de conopida care nu-si are egal - o crema matasoasa cu conopida crocanta, cu oua de somon in mijloc, o combinatie de gust proaspat de leguma cu unicitatea icrelor, amestec sublim de gusturi si texturi. Sau supa de dovlecei - o licoare dulce, satinata, combinata cu o felie untoasa si aromata de foie gras - e o minune, va spun. Gustul puternic al foie gras tras la tigaie pana "se bronzeaza", acoperit de o pasta usoara si dulce de dovlecei e o combinatie pe care pana si cea mai conservatoare gospodina din Berceni o va aprecia.
Iar osso bucco e darul primit de la Dumnezeu ca sa compenseze pentru clasa politica pe care o avem. Carnea e moale si se desface singura - eu l-am mancat doar cu furculita, gnocchi de cartofi sunt usoare ca aripile unui fluture, iar sosul e matasos si rafinat. Bucatele de masline negre, cubulete de morcovi bine fierti si un sos lejer de Porto redus fac povestea o feerie. Doamne, cata placere poate sa fie intr-o farfurie!
Nemaipomenite mi s-au parut St. Jacques à la plancha, o finete de mancare de praz care mie mi-a adus aminte de cea mai buna varza à la Cluj, peste care stau cuminti trei minuni de St. Jacques, zambarete, fragede si aromate, intr-o nuanta perfecta alb-aramie. Niciun alt restaurant din Romania nu mi-a creat inca extazul culinar pe care l-am experimentat aici. Si asta prin niste mancaruri nu teribil de complicate - cum ar fi farfalle cu sunca, dar sunca e sunca fina, smantana e smantana, iar trufele- trufe. Specialitatea casei e insa, dupa parerea mea, osso bucco.
Atmosfera e in acelasi timp moderna si primitoare, cozy, de la mesele foarte inteligent dispuse pana la muzica eclectica si decoratiunile de pe pereti (chiar astept parerea voastra despre tabloul cu Bambi).
Oamenii sunt prietenosi si simti ca esti pretuit, ca se bucura ca esti acolo. Serviciul este admirabil si nu are nicio legatura cu chelnerismul sau cu restauratia din Romania. Conceptul e cu totul nou - ei au facut deja schimbarea, noi inca nu. Farmecul cel mai cel al locului e naturaletea - totul e natural, fara fite, nu creeaza asteptari de neindeplinit, dar nici nu se subapreciaza. Dar n-as putea spune ca what you see is what you get, pentru ca you get much more than you see la prima vedere. Natural si lejer.
La desert, va recomand o versiune originala si foarte buna de mille feuille, o cr'me brûlée perfecta si ananas caramelizat, cu inghetata de nuca de cocos facuta in casa. Poate ca ar merita sa spun ca seful bucatar a lucrat cu Alain Ducasse, la Plaza Athénée, asa ca unele lucruri se explica mai usor.
Iar acum, la sfarsit de an, vreau sa va urez ani buni si multi si fericiti, si sanatate de Craciun, si caltabos sub brad, si soric pe perdea. La Multi Ani pentru toti cititorii, prietenii, dusmanii, multinationalistii, managerasii, adica pentru poporul nostru simpatic si vesel.
Str. Povernei, nr.15-17. Rezervari la: 0372 746 213
